False promises

I'm stuck between myself and me
Pretty sure at this time
The more I see the less I feel
But I don't want it to stop

Read my fortune
Now I can
Know you forever will be there
I'm arising
I will stay for you
And I know I will care

Please tell me why I still recall
Know it has to be good
It wouldn't be so hard if I
Were not so frightened for you

Read my fortune
Now I can
Know you forever will be there
I'm arising
I will stay for you
And I know I will care

                                                                                                     

by *Cyg-x-1

Ladybugs(:

And I am still and wait here in the silence...

.
  {...}Aştept.Nu asta îmi spuneai?Să am răbdare şi să aştept...?Am aşteptat.Şi sinceră să fiu,acolo m-ai uitat.Nu ţi-a păsat că ploua sau era frig,tu continuai să mă convingi că"da va veni şi da se va întâmpla"...Hmm...am făcut o greşeală ascultându-te.Ca o fraieră aşteptam copilăreşte să atrag ca un magnet totul numai stând acolo şi să aştept...Să aştept ce?Că tu mi-ai promis multe.Şi până acum nimic nu s-a întâmplat.Mi-ai zis că aşteptându-te îmi voi întări caracterul,care,credeai tu,nu era îndeajuns de puternic.Mi-ai spus că mai apoi îmi vei arăta o altă faţă a lumii,în care nu simţi durerea si nici amăgirea.Simţi doar bucuria ce creşte pe zi ce trece înăuntrul tău.
La mine nu a fost aşa.Am stat şi mi s-a zbârcit pielea de la ploaie,m-am hrănit cu promisiuni şi am făcut desene gotice.Şi încă mai stau şi fac lucrurile enumerate.Am să mai rămân înca vreo 100 de ani.Apoi,voi pleca.
Totuşi...ai întârziat cu o sută şi ceva de ani...Şi sunt sigură că nu ai face nimic,absolut nimic că să te grăbeşti..

The Scarecrow

Once I said to a scarecrow, "You must be tired of standing in this
lonely field."

And he said, "The joy of scaring is a deep and lasting one, and I
never tire of it."

Said I, after a minute of thought, "It is true; for I too have
known that joy."

Said he, "Only those who are stuffed with straw can know it."

Then I left him, not knowing whether he had complimented or belittled me.

A year passed, during which the scarecrow turned philosopher.

And when I passed by him again I saw two crows building a nest
under his hat.


~Khalil Gibran

17 October.

Mărturisire

  Dragă toamnă,

 Îţi scriu pentru că m-am săturat.M-am săturat să te iubesc doar pentru Halloween.Tu întotdeauna aduci frig afară şi înăuntrul meu.Mă simt ciudat când vii.Nu e tristeţe,dar nici bucurie...nu ştiu.Poate că m-am săturat ca să îmi aduci surprize în fiecare an.Şti,eşti ciudată şi nu te înţeleg...deşi m-am născut odată cu tine...măcar fii de partea mea.Adică,nu mai fii aşa dură.Promit că încep să mă schimb,dacă încerci şi tu.Nu îţi cer să fii ca şi rivala ta,vara,dar fii mai blândă.
Am să caut frunze ruginite şi am să le pictez,ca pe clasele mici...şi am să mă joc în frunze.Mai ştii cât te iubeam?Pentru că mă făceai de fiecare dată cu un an mai mare?
Acum nu mai vreau.

Inimă frântă

Mă laşi mereu
Sedusă de acel sărut
Ce necontenit mă otrăveşte
Şi mă face să îţi fiu
Un adorator supus
Ce fără otravă
Nu mai trăieşte.
Te-ai adâncit mult
În inima mea,
Iar să te scot
Nu mai am cum,
Te-ai adâncit
Precum un ghimpe
Ce-mi despică
Inima crud.
Fără prea multe pretenţii
Te accept
Chiar de mereu
Am să m-agit,
Că am în inimă
Un ghimpe
Ce mă răneşte subit.
Nu mă mai lăsa să sper în nimic...te rog!

Zâmbeşte!

 Astăzi am simţit nevoia să plâng.Dar fară lacrimi.Să plâng cu zâmbetul pe buze.Cred că ăsta e cel mai dureros lucru.Să plângi cu zâmbetul pe buze.Am plâns,dar nimeni nu a văzut.Mai bine aşa.Şi da,sper într-un zâmbet adevărat,nu fals.Dar trebuie să mai exersez.Nu-mi prea iese şi mă dau de gol.Mai apoi trebuie să dau explicaţii zâmbetului meu fals.Şi m-am săturat.Ca să zâmbesc din inimă,e ca şi cum aş avea un cârcel.Mă doare.Nu pot să-l fac adevărat...Cum,dacă nu pot?Am auzit de multe ori zicându-mi-se"Zâmbeşte!".Parcă aş fi pe platoul de filmare şi din spatele cortinei mi se aminteşte să fac un lucru pe care l-am uitat.Ok.Zâmbesc.Dar când simt.Şi,uneori şi dacă simt,uit.Şi tot nu zâmbesc.

10.10.10

I'll be missing you...

Happy Birthday!

Nimic!

-Crezi în ceva?
-...
N-am spus nimic.Dar cred în ceva.Chiar vreau să cred în ceva.Numai că,trebuie să caut mai mult lucrul acela în care eu cred.Sau poate nu e lucru,e o persoană,sau poate o entitate.Dar cred în ceva anume!
Ok!Cred în despărţire,în iluzii,în...Stop!Ceva pozitiv.Cred...ăăă...cred în nonşalanţă,într-o viaţă mai bună...cred...că nu cred în nimic.Da...
-Cred în nimic...
-..?!

7 October

Where is the "good" in goodbye?

Iubirea dăunează grav sănătăţii!

  Astăzi,am vizitat magazinul.M-am plimbat indecisă printre rafturile pline de borcane de"Fericire",cutii de"Speranţă",pungi de "Încredere" şi sticle cu o aromă unică.De"Iubire".Am luat un borcan de fericire şi am verificat data expirării.Era expirată.Avea şi o atenţionare..."Gândiţi pozitiv,atunci când borcanul ajunge în mâinile dumneavoastră,altfel,fericirea expiră!"Ok.Cred că pot şi fară.Am ajuns la speranţă.Pe cutie scria mare"Speranţa moare ultima!Folosiţi-o cu încredere!"...n-am nevoie.Important e că tot moare...Pungile de încredere erau aliniate frumos,iar culoarea de pe pungi era de un albastru marin.N-aveai cum să nu le observi.Parcă-ţi făceau cu ochiul...^^Ei bine,încrederea din pungi s-a evaporat la atingerea mea...Încrederea n-avea încredere în mine.Când am ajuns la sticluţele de iubire,fiecare striga"Ia-mă pe mine!Ba pe mine!Nu!Pe mine...!"Am cumpărat iubirea.N-am luat multe...doar o duzină...
Dimineaţa: M-am trezit buimacă şi cu dureri de cap.Eram ameţită şi-mi era rău.Cred că am băut mult prea multe sticluţe din acelea...*_*
              

Bad day

 Un început de zi,deloc promiţător.Afară se anunţa a furtună,iar frigul se năpustea violent în mine.
 Încep prin a fi stropită de maşina de un roşu aprins,care îndeasă toată băltoaca de pe drum pe mine.Continuarea e şcoala.Coate şi îmbrânceli pe hol.Oră de groază.Pauze lungi,dar scurte.Dezvăluirea notelor la teste.Tipi interesaţi.Multe întrebări de genul:"De ce eu?".Chestii nasoale şi penibile.
 Mă întorc acasă...microbuzul zumzăie de copii.Multă gălăgie.

Linişte...

Toamnă lila

 Am început ziua cu stângul.Deşi mă trezisem de ceva vreme şi în casă mirosea deja ademenitor a cafea proaspăt râşnită a mamei,soarele se incăpăţâna să nu se arate.Afară,m-a intâmpinat o pala de vânt rece.Vecinul a trecut pe lângă mine,zgribulit şi încruntat.E toamnă iar...Hapciu!Nici nu gândisem bine trista concluzie şi deja apărea primul semn.Pentru mine,începutul toamnei aduce întotdeauna prima răceală din an.E un fel de ritual personal,cu care încep să mă obişnuiesc."Din cauza gândurilor tale negative",m-a certat o colega.Îmi împinse sub nas o ştire din ziar.Scria acolo că atunci când eşti supărat pierzi,într-un minut,cam 200 de miligrame de vitamina C din organism.Şi devii,astfel,mai expus la orice virus.O fi sau n-o fi aşa,eu m-am hotărât să iau măsuri imediate.Mâine voi începe ziua cu o ceaşcă de ceai parfumat şi voi asorta pardesiul roşu cu eşarfa lila.