Chimie

Am vrut soare în loc de ploi

Şi în loc de "eu" să fim "noi".

Vreau să ploaie cu soare,

Să ne îmbrăcăm în culoare

De iubire murdară.

Am cântece scrise

pe papirusuri vechi,

Le-ai cântat,

Ai făcut o legătură

Între inimă şi urechi.

Acum învaţă-mă tu ceva!

Îmi arăţi aşa frumos promisiunile...

Ai o carte.

Mă înveţi să mă încred în ele.

 Vi s-a întâmplat vreodată să vă îndrăgostiţi de o melodie? Pentru că mie mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc de melodia aceasta.

Nu mi-e greu să recunosc.

Mi-e frig şi frică.

Praf şi anotimpuri.

Cum poţi?
Spune. Cum poţi să laşi uşi deschise fără ca să le închizi?

Sau măcar să mai treci prin acele cămare...

Pânza de păianjen.

  "Sunt într-o "stare de calm" ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sunt tocite capetele sensibilităţii mele. Parcă nu mai funcţionează un anume mecanism, care făcea legătura între mine şi lumea din afară. Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit. E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori - din necunoaştere - mai mult ca orice. O am acum, şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic."