Şi n-am de gând să scriu pe tema asta.
Acum o săptămână
Absolut totul mă doare înăuntrul meu. Mă dor muşchii, mă doare carnea şi până şi oasele.
Mi-e rău şi mă doare. Vreau o pauză. De tot.
Unde e butonul de Pause ?
Mi-e rău şi mă doare. Vreau o pauză. De tot.
Unde e butonul de Pause ?
Al meu.
Spune-mi cuvinte înţelese doar de mine.
Sărută-mă încet şi nu-mi mai da drumul niciodată. Să-ţi simt trupul cald şi plin de iubire, să mă mângâi uşor cu vârful degetelor.
Pentru mine eşti o primăvară. O primăvară cu nume de vară, Iulie.
"Viaţa e o trebuşoară ceva mai complicată decât îşi închipuie creierele noastre de muscă."
~ Mircea Cărtărescu
Delir.
Aberez.
Delirez.
Abuzez.
Te inventez.
Te venerez.
Te interpretez.
(Te vreau.)
Eşti
o
lumină.
A mea.
Leagă-mă de tine !
Plămâni cu miros de rodie şi mere verzi.
Păstrăm o distanţă între noi cu aceleaşi ritmuri ale respiraţiei, cu aceleaşi ritmuri de bătăi de inimă şi aceleaşi închideri de pleoape. Ne-am reglat, astfel că am ajuns să ne iubim propriile gesturi. Gesturi pe care ştim că le facem simultan.
Sunt o comedie ce trage spre tragic.
Păstrează-mi te rog simţurile şi nu mi le lega de tine. O să-mi înghit veninul ce singură mi l-am procreat. Am să devin o inocenţă smulsă din filmele cu muţi. O să-ţi placă. O să devin un aer uşor de pătruns prin plămânii tăi. O să-ţi parfumez plămânii.
Rodie şi mere verzi.
Plămânii tăi au devenit dependenţi de mine. M-am infiltrat ca fumul de ţigară. Eşti contaminat cu mine.
Sunt o comedie ce trage spre tragic.
Păstrează-mi te rog simţurile şi nu mi le lega de tine. O să-mi înghit veninul ce singură mi l-am procreat. Am să devin o inocenţă smulsă din filmele cu muţi. O să-ţi placă. O să devin un aer uşor de pătruns prin plămânii tăi. O să-ţi parfumez plămânii.
Rodie şi mere verzi.
Plămânii tăi au devenit dependenţi de mine. M-am infiltrat ca fumul de ţigară. Eşti contaminat cu mine.
chestie cronologică
ne-am înjumătăţit doar ca să formăm un întreg.
eşti conştient de faptul că timpul petrecut cu mine nu ţi-l mai recuperezi înapoi ? e o chestie cronologică. noi alegem cu cine să ne petrecem timpul.
mie nu-mi pare rău. te-aş putea asculta secole întregi. noi disecăm fiecare subiect.
îţi aparţin, la fel şi timpul tău. îţi aparţinem.
tu doar trebuie să ne mânuieşti.
eşti conştient de faptul că timpul petrecut cu mine nu ţi-l mai recuperezi înapoi ? e o chestie cronologică. noi alegem cu cine să ne petrecem timpul.
mie nu-mi pare rău. te-aş putea asculta secole întregi. noi disecăm fiecare subiect.
îţi aparţin, la fel şi timpul tău. îţi aparţinem.
tu doar trebuie să ne mânuieşti.
"Atunci îmi iau stiloul să scriu că o iubesc,
că are părul cel mai lung din lume şi că viaţa mea se cufundă în el, iar
dacă tu consideri că asta e o chestie caraghioasă, eşti vai de capul
tău, ochii ei sunt pentru mine, ea este eu, eu sunt ea, şi când ea ţipă,
ţip şi eu şi tot ce voi face vreodată va fi mereu pentru ea, îi voi da
totul mereu şi, până la moartea mea , n-o să fie dimineaţă în care să mă
trezesc pentru altcineva în afară de ea şi în care să n-o fac să mă
iubească şi în care să nu-i sărut iar şi iar încheieturile mâinilor,
umerii, sânii." - (Dragostea durează 3 ani)
Dialog
-E ciudat că ţi-ai creat o anumită prezenţă în mine... Să ştii că am observat că atunci când veneai la mine, miroseai a parfumul ce ţi l-am dat de ziua ta... Deşi, în general nu-mi prea plac parfumurile de bărbaţi, din cauza ta, ăla îmi place... Mi-e dor de tine!!!
-Şi tu în mine. Şi acum miros a parfum.
-Eu miros a tine.
-M-ai terminat.
-Şi tu în mine. Şi acum miros a parfum.
-Eu miros a tine.
-M-ai terminat.
Mă gândesc cu o strângere de inimă că Te iubesc-urile noastre vor deveni mecanice.
Cândva, probabil că nu vor mai avea aceeaşi însemnătate.
Vor deveni ceva normal, ca de exemplu: "Bună ziua ".
Doar Iulie
Şi mi-ai scormonit prin inimă şi mi-ai găsit toate intenţiile bune.
Mi-ai readus pulsaţiile inimii şi m-ai făcut din nou om.
Am simţăminte.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc!
Mi-ai readus pulsaţiile inimii şi m-ai făcut din nou om.
Am simţăminte.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc!
Din nou, Iulie
Te iubesc!
E prima oară în viaţa mea când am spus acest cuvânt şi e minunat. E minunat să ştii că cineva te iubeşte şi îi pasă. Îi pasă într-adevăr de tine şi de toate prostiile tale.
Nu credeam vreodată că realitatea va fi mai frumoasă decât un vis. Probabil şi de aceea nu mai pot să dorm şi nu mai vreau să visez, pentru că deja trăiesc un vis.
Şi îmi mai place faptul că mă alinţi "My angel". De fiecare dată acest cuvânt îmi aduce zâmbetul pe buze. :) Un zâmbet tâmp ce îmi apare de fiecare dată când mă gândesc la tine.
Dar tu eşti Iulie şi fiecare cuvânt al tău e o briză caldă.
Mulţumesc!
“Exista o legenda care spune ca un copil aflat in pantecele mamei
cunoaste totul despre misterul Creatiei, de la inceputul lumii pana la
sfarsitul timpului. La nastere, un mesager trece pe deasupra leaganului
sau si ii pune un deget pe buze, ca sa nu dezvaluie niciodata taina care
i-a fost incredintata: taina vietii. In urma degetului care sterge pe
vecie amintirile copilului, ramane un semn. Acest semn il au toti
oamenii, deasupra buzei superioare…”
Mark Levy
Mark Levy
Îl am pe Iulie în inimă.
Am căzut în plasa amorului sumbru.
E o chestiune de timp să stau să mă gândesc de când şi-a făcut de cap Cupidon cu săgeţile lui. Cupidon mi-a iscălit un nume de Iulie în inimă.
De acum, nu o să-mi mai îngheţe inima. Niciodată.
E o chestiune de timp să stau să mă gândesc de când şi-a făcut de cap Cupidon cu săgeţile lui. Cupidon mi-a iscălit un nume de Iulie în inimă.
De acum, nu o să-mi mai îngheţe inima. Niciodată.
"Ce faci?"
Am început nici să nu mai ştiu răspunde la întrbarea: "ce faci?"
Mi se pare o întrebare prea absurdă, provenită din lipsă de început de conversaţie sau inspiraţie.
Uneori, nici eu nu ştiu ce fac.
S-ar putea, oare, începe altfel o conversaţie?
Eu. UN LOOSER
Vîrtejul care mă înconjoară nu s-a mai domolit.
E acelaşi ca acum câţiva ani. Poate mai puternic.
În omagiul vechiului -eu- , mă retrag în nostalgie.
E acelaşi ca acum câţiva ani. Poate mai puternic.
Ştii, mă gândeam la cât de prost mă simt în ultima vreme. Parcă cineva mă trage de sfori şi mă domină după bunul plac. Mi se pare a fi un paradox nestăvilit şi de neoprit. Totul îmi aduce de aminte de cât de stresantă e viaţa asta. De câte pierderi am avut parte până acum. Eu. UN LOOSER.
E "neoxidantă" viaţa fără de scrupule.
În omagiul vechiului -eu- , mă retrag în nostalgie.
E prea mult
Doar... mai rezistă. Nu ştiu până când, dar trebuie...!
"Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel. "
(La răscruce de vânturi - Emily Bronte)
(La răscruce de vânturi - Emily Bronte)
Acea uşă roşie pe care mi-ai trântit-o în faţă
Eu cred că nu mai am sentimente. Acel pumn de sentimente pe care l-ai văzut acum câţiva ani, te asigur că nu mai există. Le-ai distrus tu cu forţa. -sau, mai degrabă, cu indiferenţa-
Tu ştii că mă omori şi totuşi îţi place. Câtă chestie din aia indiferentă ai în tine? Sincer, mi-e scârbă.
Băi, şi câteodată te credeam... defapt acum mi-e şi mie indiferent. Atât cât ţi-e şi ţie. Adică mult. Am crescut multă indiferenţă în mine.
Eşti un maldăre de ace.
* but you were my hero*
Tu ştii că mă omori şi totuşi îţi place. Câtă chestie din aia indiferentă ai în tine? Sincer, mi-e scârbă.
Băi, şi câteodată te credeam... defapt acum mi-e şi mie indiferent. Atât cât ţi-e şi ţie. Adică mult. Am crescut multă indiferenţă în mine.
Eşti un maldăre de ace.
Mă îndrept spre o gaură neagră
M-am pierdut.
Mi-am pierdut orice fărâmă de speranţă.
Oare pe cine să mai rog să mă tragă de sfori? căci nu mai mişc, nu mai vorbesc şi nu mai ştiu cum să mă exprim.
Simt că totu-i de prisos.
Mi-am pierdut orice fărâmă de speranţă.
Oare pe cine să mai rog să mă tragă de sfori? căci nu mai mişc, nu mai vorbesc şi nu mai ştiu cum să mă exprim.
Simt că totu-i de prisos.
E rău dacă nu mai simt ce simţeam când îţi auzeam numele sau te vedeam ?
Cu toate astea, "Te iubesc-ul " meu e valabil şi transparent, nu doar colorat. Da' ştiu... dar cândva o să-ţi împrumut o pensulă de a mea ca să-l colorezi din nou. :)
How stupid is it? For all I know you want me too And maybe you just don't know what to do Or maybe you're scared to say: 'I'm falling for you'
Cum rămâne cu mine?
Probabil că singura persoană care a rămas să mă rănească e eu.
Dacă e necesar, o să mă rănesc necontenit. Sufletul din mine trebuie pedepsit.
Dacă e necesar, o să mă rănesc necontenit. Sufletul din mine trebuie pedepsit.
Azi ai respirat încet.
Nu te-am întâlnit, nu te-am avut lângă mine,
Dar fulgii nu i-am mai văzut legănându-se.
Nu te-am întâlnit, nu te-am avut lângă mine,
Dar fulgii nu i-am mai văzut legănându-se.
We paint a lover's tryst.
We're neither clear nor descript.
We kept it safe and slow.
The quiet things that no one ever knows.
You write such pretty words
But life's no story book
Love is an excuse to get hurt
And to hurt
Do you like to hurt?
I do! I do!
Then hurt me.
Nu mai am fluturaşi. Fluturaşii mei au zburat de mult
De atâtea ori ochii mei îţi cer prezenţa.
De prea multe ori în lacrimi înotau şi prezenţa ta era doar o ceaţă.
Ne ascundem prea mult unul de altul, de parcă ne-ar fi frică, ca întâlnindu-ne,
să ne devorăm sufletele şi apoi să rămânem goi şi reci.
să ne devorăm sufletele şi apoi să rămânem goi şi reci.
Mă mulţumesc şi să ştiu că exişti.
Acum mă mulţumesc şi cu atât...
dar... ieşi din umbră şi arată-mi-te!Şi cum să te mai rog să-mi creşti în inimă, când singur ţi-ai tăiat rădăcinile?
ultima zi optimistă
" ...nici păsări, nici cosaşi, nici vulpi, nici vînt, doar respiraţiile noastre, doar foşnetul hainelor ce ne alunecă de pe trup, doar vorbele lui de dragoste care mi se strecoară în urechi ca nişte şerpi calzi şi aşteptaţi, apoi nici ceasurile noastre cu limbile înţepenite pe cadran, nopţile cad una după alta, zilele trec alunecoase: caşaloţi uzi dispărând fără grabă prin trapa unei punţi, trăim ceva asemănător timpului, dar ceva atotcuprinzător şi fericit. "
"CALCANUL DE VIZAVI"
"CALCANUL DE VIZAVI"
