Nu eşti frumoasă, dar ai să te descurci

" Un articol din Daily Express dezvăluia că multe stele se umpluseră de succes pentru că aveau faţa în formă de inimă. Ei, în privinţa asta nu mai exista de acum nici o speranţă: oasele maxilarului său erau mult prea proeminente. Vai, dacă aceste detalii ar începe să se lege între ele! Am să mă descurc eu, şoptea uneori la oglindă. Mama o prinsese odată, pe cânde se examina, şi comentase:
-Nu eşti frumoasă, dar ai să te descurci.
"Am să mă descurc", gândea ea. "

"

"Mă gândesc la încheieturile mâinilor tale acum."

"Vreau burtica ta dulce și călduță ca o plăcințică cu zahăr."

"Lucrul acela din tine, oricare ar fi el, care mă dă pe spate, am nevoie de el acum. Zilele sunt zile sunt zile și iar zile. " 

 "Și îmi amintesc cum ai zis de nenumărate ori că nu mă înțelegeam pe mine însămi. "

  

Detest zilele de luni

În unele dimineți mi se pare că nu are rost să rod zăbala.

Emo Phillips

"Sunt momente în care - și nu are importanță cât de mult ești iubită sau cât de frumoasă este viața- te trezești, într-o dimineață de luni, și simți că ai mâncat prea mult, că te-ai îngrășat și că, de fapt, ești supărată pe toată lumea. Ai apăsat butonul ceasului deșteptător de atâtea ori că bateriile s-au consumat. Suna într-un fel liniștitor, dar acum urlă ca o mâță sugrumată și ai prefera să mergi pe cărbuni încinși decât să-ți părăsești patul cald și să înfrunți lumea. Chiar acum, o urăști, cu tot ce implică ea. "

„

"Dar am conștientizat, imediat ce am evadat împreună în liniștea relativă a grădinii, că tu erai diferită.
 Erai frumoasă și exotică, bineînțeles, asta se înțelege de la sine. Însă frumusețea ta era în armonie cu vocea, cu râsul tău, "cu atitudinea ta", după cum spun cei (mai) tineri. Îți străluceau ochii când te uitai la mine, ascultând răbdătoare vorbăria mea agitată, pe care păreai s-o apreciezi. Eram agitat pentru că exercitai un efect puternic asupra calmului meu de om în două vârste. Era pe la amurg, musculițele roiau, luna răsărea imensă și înfoiată pe deasupra porumbului foșnitor și am simțit cel mai intens val de fericire pe care îmi amintesc să-l fi avut vreodată. Îmi venea să-mi arunc cât colo cravata și pantofii și să alerg cu tine prin grădină, ținându-te de mână. Aș fi vrut să te iau în brațe - nu cu violență, bineînțeles, ci tandru - și să dansăm ore în șir în aerul parfumat. "

Scrisori de dragoste

" Dragă T(erra),

 Îți scriu ca să-ți spun să te dai bătută. S-ar putea să fii deja câștigătoare, genul de câștigătoare care câștigă pierzând, lăsându-te pe spate și arătându-mi părțile tale delicate, lăsându-mă să gâdil și să mângâi și să adulmec organele tale vitale, care mă imploră. Poate ar trebui să formulez mai dur: DĂ-TE BĂTUTĂ. Nu ai nici o șansă. Împotrivirea este inutilă, inutilitatea este potrivnică, șovăiala este flirt, renunțarea este libertate. Te iubesc și sunt mai bun decât tine în orice fel - mai măreț, mai întins, mai ferchezuit, mai strașnic, mai aiurit, mai energic, mai rapid la alergatul în picioarele goale și la viteza în dial-up, mai înfometat, mai plin de sex și de văpăi, mai bine înzestrat cu istețime și cu armament. Sunt mai înalt decât tine și pot să te înconjur și cu limba mea lascivă. Recunoaște asta și recunoaște-mă pe mine. Prin faptul că ai deschis acest plic ai fost selectată; dintre milioanele de trilioane de făpturi amibe, ai fost culeasă de pe plaja galaxiei, precum o scoică, de către un zeu. "

"Viaţa e o trebuşoară ceva mai complicată decât îşi închipuie creierele noastre de muscă."

~ Mircea Cărtărescu

"Atunci îmi iau stiloul să scriu că o iubesc, că are părul cel mai lung din lume şi că viaţa mea se cufundă în el, iar dacă tu consideri că asta e o chestie caraghioasă, eşti vai de capul tău, ochii ei sunt pentru mine, ea este eu, eu sunt ea, şi când ea ţipă, ţip şi eu şi tot ce voi face vreodată va fi mereu pentru ea, îi voi da totul mereu şi, până la moartea mea , n-o să fie dimineaţă în care să mă trezesc pentru altcineva în afară de ea şi în care să n-o fac să mă iubească şi în care să nu-i sărut iar şi iar încheieturile mâinilor, umerii, sânii." - (Dragostea durează 3 ani)

“Exista o legenda care spune ca un copil aflat in pantecele mamei cunoaste totul despre misterul Creatiei, de la inceputul lumii pana la sfarsitul timpului. La nastere, un mesager trece pe deasupra leaganului sau si ii pune un deget pe buze, ca sa nu dezvaluie niciodata taina care i-a fost incredintata: taina vietii. In urma degetului care sterge pe vecie amintirile copilului, ramane un semn. Acest semn il au toti oamenii, deasupra buzei superioare…”

Mark Levy

"Nu ştiu din ce sunt plămădite sufletele noastre, dar ştiu că al lui şi al meu sunt la fel. "

(La răscruce de vânturi - Emily Bronte)

ultima zi optimistă

" ...nici păsări, nici cosaşi, nici vulpi, nici vînt, doar respiraţiile noastre, doar foşnetul hainelor ce ne alunecă de pe trup, doar vorbele lui de dragoste care mi se strecoară în urechi ca nişte şerpi calzi şi aşteptaţi, apoi nici ceasurile noastre cu limbile înţepenite pe cadran, nopţile cad una după alta, zilele trec alunecoase: caşaloţi uzi dispărând fără grabă prin trapa unei punţi, trăim ceva asemănător timpului, dar ceva atotcuprinzător şi fericit. "
                                                                          "CALCANUL DE VIZAVI"

Ce ne spunem când nu ne vorbim ( II )

 "Eşti în toate celulele mele. Imposibil să mă desprind, oricât am încercat. Eşti în toată respiraţia mea. Şi nu găsesc niciun sens în afară de tine. Îmi apari în tot ceea ce încerc să fiu, toate senzaţiile. Te-am testat. Te-am spart în mii de bucăţi şi te-ai refăcut fără să laşi nicio crăpătură. Iubirea lipeşte bine."
 "Dacă ai să păţeşti ceva rău într-o zi, fără ca eu să te pot apăra, am să mă răzbun pe Dumnezeu."
 "Se produc între noi rafale energetice colosale, nevoi pe care nu avem cum să le controlăm, ne depăşesc, ne stăpânesc. Electrizantă relaţie. Cred că noi doi o să murim trăsniţi de un fulger fie într-un moment în care ne scuipăm cu dracii, fie când ne scăldăm cu îngerii."
 "Mai bine te omor cu mâna mea decât să te pierd."
 "Când iubeşti nu-ţi mai aparţii."
 "N-am trăit nimic din ce mi-aş fi dorit să trăiesc. N-am apucat. Mereu am avut timp să trăiesc pe lângă sau pentru alţii şi am pierdut exact ce era mai de preţ: viaţa adevărată, fără accesorii. Sunt oameni care s-au strecurat prin gaura acului şi au mai avut zile să râdă. N-am fost printre ei."
  "Noi doi o să murim ţinându-ne de mână."
  "Ai rău de rău? Urcă-te în vârful vieţii şi aruncă-te în gol. Cei care mor sunt numai câinii!"
 "Este atâta timp care trece fără să ştim de fapt nimic unul de altul."
 "Respir prin tine, cum am făcut-o neîncetat de când te cunosc. Poate că uneori nu am ştiut să te las să îmi simţi răsuflarea şi mi-am ţinut respiraţia dându-ţi senzaţia că sunt moartă."

Ce ne spunem când nu ne vorbim ( I )

  "În lanul în care ne-am întâlnit, pământul era virgin şi Cerul ne-a udat mult cu vise, ţinându-ne departe de mal şi de dizgraţia divină. Poate că una dintre cele mai simple încercări ale vieţii a fost să ne pierdem pe noi înşine, să dăm o scurtă vacanţă eului, să ne sufocăm şi să ne dăm seama că nici să murim unul fără altul nu putem, căci până şi moartea noastră e în doi."
  "Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu ţin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde îşi întâlnesc rădăcinile, ştiu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte, dar nu şi prin respiraţie sau prin privire sau prin gând."
  "A stat de foarte multe ori să-i asculte respiraţia de la câteva zeci de metri de casă."
  "Lumea se împarte în trei, nu în două. Oamenii care cred că există Iad pentru că l-au trăit profund, oamenii care nu cred că există Iad pentru că nu l-au trăit deloc şi oamenii care rămân precauţi, distanţi, sceptici pentru că, dacă au scăpat în sufletul lor o picătură din apa iadului, au făcut-o superficial. Căci apa iadului nu picură. Apa Iadului se revarsă, distruge, devastează. Eu vin din Iad. N-am nevoie să conving pe nimeni."
  "Şi când colo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârşitul. Căci oamenii nu au curajul să se arate goi. Le este ruşine. De aceea mint. Îşi ascund cicatricile, rănile, slăbiciunile, defectele, părţile vulnerabile care dor la o adiere de vânt."
  "Cu mine eşti ca şi cum ai fi cu tine. Ştii că nu te judec, nici măcar atunci când nu te înţeleg."
  "Când simţi că iubeşti un om, înseamnă că poţi să tai cerul în două cu sufletul tău, că poţi să cobori cu acel om împreună în Infernul lui şi al tău."
  "În momentul în care ne-am întâlnit, ne-am amestecat sufletele."
  "Dacă omul ar fi un om din hârtie, nu un om din carne şi sânge, aş fi în stare să bag cuţitul în el, să îl ard, să îl calc în picioare pe Dumnezeul care l-a creat astfel."
  "Mă judec şi nu ştiu să mă iert, pentru că sunt mândră. Cât o să rămân astfel, voi fi bolnavă."
  "Suferinţa este singurul semn concret pe care îl poţi avea în momentul în care iubeşti."
  "Sufletele noastre au devenit două printr-un accident. Trebuie să le reîntregim ca să se potolească Universul."

Pânza de păianjen.

  "Sunt într-o "stare de calm" ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sunt tocite capetele sensibilităţii mele. Parcă nu mai funcţionează un anume mecanism, care făcea legătura între mine şi lumea din afară. Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit. E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori - din necunoaştere - mai mult ca orice. O am acum, şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic."

Nu ucideţi dragostea.

Nu ucideţi dragostea.- G. Jurcă

 *Te poţi pierde cu privirea în oceanul acela albastru, simţi cum se dilată dureros pupilele pentru a încăpea în ele infinitul.*

 * Mii, puzderie de ore vesele şi plăcute, trec pe dinaintea noastră, ne iau de mână cu duioşie şi ne cheamă să mergem departe, pe cărări minunate, unde miroase a floare, a apă curgătoare, a nemărginire şi noi nu le dăm importanţă, nu ne ştim bucura de ele, nu le întâmpinăm măcar cu un zâmbet şi să le salutăm: Mai staţi , mai rămâneţi cu noi! E atât de bine lângă voi!*

 *Soarele a înţepenit ca o tinichea zornăitoare în crucea cerului şi toarnă de acolo catran.*

 *În jurul soarelui s-au adunat nori pufoşi şi galbeni ca puii ieşiţi proaspăt din ou.*

 *Chipurile noastre emanau o lumină ciudată, braţele, trupurile intrau în lentoarea cosmosului, căpătând moliciuni de catifea.*

 *Totul e să eviţi regatul amar al disperării.*

 *Când nu mai respiri se cheamă că nu mai eşti om, devii ilogic.*

Plănuiesc să le citesc.

Martie.

Dumnezeu mi-e bun amic. -Cyril Massarotto
Supermenajera. -Sophie Kinsella

10 cărţi ce merită citite.

1. Biblia
2. Femeia în alb- Wilkie Collins
3. Memoirs of a Geisha- Arthur Golden
4. Enigma Otiliei- George Călinescu
5. Diamantul din Drury Lane- Julia Golding
6. Fiecare pentru sine- Beryl Bainbridge
7. Ochi de pisică- Margaret Atwood
8. Gargui- Andrew Davidson
9. Unde eşti?- Marc Levy
10. Un copil în iarnă- Margaret Maron