chestie cronologică

 ne-am înjumătăţit doar ca să formăm un întreg.
eşti conştient de faptul că timpul petrecut cu mine nu ţi-l mai recuperezi înapoi ? e o chestie cronologică.  noi alegem cu cine să ne petrecem timpul.

 mie nu-mi pare rău. te-aş putea asculta secole întregi. noi disecăm fiecare subiect.
îţi aparţin, la fel şi timpul tău. îţi aparţinem.

tu doar trebuie să ne mânuieşti.

"Atunci îmi iau stiloul să scriu că o iubesc, că are părul cel mai lung din lume şi că viaţa mea se cufundă în el, iar dacă tu consideri că asta e o chestie caraghioasă, eşti vai de capul tău, ochii ei sunt pentru mine, ea este eu, eu sunt ea, şi când ea ţipă, ţip şi eu şi tot ce voi face vreodată va fi mereu pentru ea, îi voi da totul mereu şi, până la moartea mea , n-o să fie dimineaţă în care să mă trezesc pentru altcineva în afară de ea şi în care să n-o fac să mă iubească şi în care să nu-i sărut iar şi iar încheieturile mâinilor, umerii, sânii." - (Dragostea durează 3 ani)

Dialog

-E ciudat că ţi-ai creat o anumită prezenţă în mine... Să ştii că am observat că atunci când veneai la mine, miroseai a parfumul ce ţi l-am dat de ziua ta... Deşi, în general nu-mi prea plac parfumurile de bărbaţi, din cauza ta, ăla îmi place... Mi-e dor de tine!!!

-Şi tu în mine. Şi acum miros a parfum.

-Eu miros a tine.

-M-ai terminat.

 Mă gândesc cu o strângere de inimă că Te iubesc-urile noastre vor deveni mecanice. 

Cândva, probabil că nu vor mai avea aceeaşi însemnătate.

Vor deveni ceva normal, ca de exemplu: "Bună ziua ".

Doar Iulie

 Şi mi-ai scormonit prin inimă şi mi-ai găsit toate intenţiile bune.
Mi-ai readus pulsaţiile inimii şi m-ai făcut din nou om.

Am simţăminte.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc!

 Să nu te răzgândeşti.

Din nou, Iulie

 Te iubesc!

E prima oară în viaţa mea când am spus acest cuvânt şi e minunat. E minunat să ştii că cineva te iubeşte şi îi pasă. Îi pasă într-adevăr de tine şi de toate prostiile tale.

 Nu credeam vreodată că realitatea va fi mai frumoasă decât un vis. Probabil şi de aceea nu mai pot să dorm şi nu mai vreau să visez, pentru că deja trăiesc un vis.

 Şi îmi mai place faptul că mă alinţi "My angel". De fiecare dată acest cuvânt îmi aduce zâmbetul pe buze. :) Un zâmbet tâmp ce îmi apare de fiecare dată când mă gândesc la tine.

 Dar tu eşti Iulie şi fiecare cuvânt al tău e o briză caldă. 

                                                                                             Mulţumesc!

“Exista o legenda care spune ca un copil aflat in pantecele mamei cunoaste totul despre misterul Creatiei, de la inceputul lumii pana la sfarsitul timpului. La nastere, un mesager trece pe deasupra leaganului sau si ii pune un deget pe buze, ca sa nu dezvaluie niciodata taina care i-a fost incredintata: taina vietii. In urma degetului care sterge pe vecie amintirile copilului, ramane un semn. Acest semn il au toti oamenii, deasupra buzei superioare…”

Mark Levy

Îl am pe Iulie în inimă.

 Am căzut în plasa amorului sumbru.

E o chestiune de timp să stau să mă gândesc de când şi-a făcut de cap Cupidon cu săgeţile lui. Cupidon mi-a iscălit un nume de Iulie în inimă.

De acum, nu o să-mi mai îngheţe inima. Niciodată.

E din neamul mare al licuricilor – omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește.

Iulie

  N-ai cum să nu iubeşti un om cu nume de Iulie..

 Am început să cred în vise.

Cel mai rău îmi pare că am dezamăgit-O. Şi cu asta am spus tot.

"Ce faci?"

 Am început nici să nu mai ştiu răspunde la întrbarea: "ce faci?"

Mi se pare o întrebare prea absurdă, provenită din lipsă de început de  conversaţie sau inspiraţie. 

Uneori, nici eu nu ştiu ce fac.

 

S-ar putea, oare, începe altfel o conversaţie?

¤ Nu sunt nici fericită, nici nefericită. Sunt doar dezamăgită de unii oameni ...

Eu. UN LOOSER

Vîrtejul care mă înconjoară nu s-a mai domolit.
E acelaşi ca acum câţiva ani. Poate mai puternic.

 Ştii, mă gândeam la cât de prost mă simt în ultima vreme. Parcă cineva mă trage de sfori şi mă domină după bunul plac. Mi se pare a fi un paradox nestăvilit şi de neoprit. Totul îmi aduce de aminte de cât de stresantă e viaţa asta. De câte pierderi am avut parte până acum. Eu. UN LOOSER.

E "neoxidantă" viaţa fără de scrupule.

 În omagiul vechiului -eu- , mă retrag în nostalgie.

Iubesc una, nu numai că cred.

My immortal love

There I want to stay!

E prea mult

Până când să mă încurajez singură? Până când să mă fac că nu văd adevărul?
Doar... mai rezistă. Nu ştiu până când, dar trebuie...!

E prea nedrept!
Prea nedrept ca pământul de sub picioarele mele să se surpe!