Păstrăm o distanţă între noi cu aceleaşi ritmuri ale respiraţiei, cu aceleaşi ritmuri de bătăi de inimă şi aceleaşi închideri de pleoape. Ne-am reglat, astfel că am ajuns să ne iubim propriile gesturi. Gesturi pe care ştim că le facem simultan.
Sunt o comedie ce trage spre tragic.
Păstrează-mi te rog simţurile şi nu mi le lega de tine. O să-mi înghit veninul ce singură mi l-am procreat. Am să devin o inocenţă smulsă din filmele cu muţi. O să-ţi placă. O să devin un aer uşor de pătruns prin plămânii tăi. O să-ţi parfumez plămânii.
Rodie şi mere verzi.
Plămânii tăi au devenit dependenţi de mine. M-am infiltrat ca fumul de ţigară. Eşti contaminat cu mine.