Until I See You Again

You will always be the one
You will be my only one

My mind,
my eyes
are closed for everyone.

Suntem praf de stele.

Ştii, uneori mă gândesc că praful acela din mine e din aceeaşi stea din care eşi făcut şi tu.

Altfel, nu îmi explic forţa asta de atracţie pe care o am pentru tine.

Ce ne spunem când nu ne vorbim ( I )

  "În lanul în care ne-am întâlnit, pământul era virgin şi Cerul ne-a udat mult cu vise, ţinându-ne departe de mal şi de dizgraţia divină. Poate că una dintre cele mai simple încercări ale vieţii a fost să ne pierdem pe noi înşine, să dăm o scurtă vacanţă eului, să ne sufocăm şi să ne dăm seama că nici să murim unul fără altul nu putem, căci până şi moartea noastră e în doi."
  "Când două suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarnă apă doar unuia. Visele nu ţin de sete. Doar că, atunci când două suflete se iubesc, în adâncul pământului, acolo unde îşi întâlnesc rădăcinile, ştiu adevărul. Pot să se mintă prin cuvinte, dar nu şi prin respiraţie sau prin privire sau prin gând."
  "A stat de foarte multe ori să-i asculte respiraţia de la câteva zeci de metri de casă."
  "Lumea se împarte în trei, nu în două. Oamenii care cred că există Iad pentru că l-au trăit profund, oamenii care nu cred că există Iad pentru că nu l-au trăit deloc şi oamenii care rămân precauţi, distanţi, sceptici pentru că, dacă au scăpat în sufletul lor o picătură din apa iadului, au făcut-o superficial. Căci apa iadului nu picură. Apa Iadului se revarsă, distruge, devastează. Eu vin din Iad. N-am nevoie să conving pe nimeni."
  "Şi când colo, de cele mai multe ori, întâlnim sfârşitul. Căci oamenii nu au curajul să se arate goi. Le este ruşine. De aceea mint. Îşi ascund cicatricile, rănile, slăbiciunile, defectele, părţile vulnerabile care dor la o adiere de vânt."
  "Cu mine eşti ca şi cum ai fi cu tine. Ştii că nu te judec, nici măcar atunci când nu te înţeleg."
  "Când simţi că iubeşti un om, înseamnă că poţi să tai cerul în două cu sufletul tău, că poţi să cobori cu acel om împreună în Infernul lui şi al tău."
  "În momentul în care ne-am întâlnit, ne-am amestecat sufletele."
  "Dacă omul ar fi un om din hârtie, nu un om din carne şi sânge, aş fi în stare să bag cuţitul în el, să îl ard, să îl calc în picioare pe Dumnezeul care l-a creat astfel."
  "Mă judec şi nu ştiu să mă iert, pentru că sunt mândră. Cât o să rămân astfel, voi fi bolnavă."
  "Suferinţa este singurul semn concret pe care îl poţi avea în momentul în care iubeşti."
  "Sufletele noastre au devenit două printr-un accident. Trebuie să le reîntregim ca să se potolească Universul."

Paralele.

Acum că nici soarele nu mai apune, nici nu mai răsare, totu-i gol.
E un gol imens de fum.

Deci, să fim serioşi!
A câta oară mă izbesc cu capul de pereţi? Măcar să notez: "aici era să-mi sparg capul din cauza lui.", "aici i-am dezamăgit", "aici mi-am amintit de felul în care mă privea".
  Nu mai încetează?!
Necontenit mă vindec şi mă rănesc. Continuu.
Şi la ce bun?
Că n-am avut curajul să i-o spun...

Astăzi pictez. :)

Mă simt o fiinţă incompletă.
Mi-e dor să mai simt totul intens. 

Îmi eşti în vene.

 Credeam că mi-a trecut...

Nu. M-ai infectat. 

 Bestie superbă!

Eşti ca un orgoliu. Îmi faci bine. 

Deşi cred că nu se numeşte altfel, decât o stupizenie ce simt. O stupizenie simţită de o fiinţă stupidă.