Scrisoare III.

 For my B.

 Îmi imaginam feţele noastre.
Brăzdate de multe zâmbete. Şi arătând ca doi oameni beţi de univers. Arătând pierduţi în nemărginit de culoare, compasiune şi în propriile ticuri, adică în atingeri şi strângeri de mână.  
Într-un cuvânt, mă lăsai să bat la fereastra necuprinsului.
 Ăsta era scenariul ce-l regizam. Mi se părea un "film" bun la care m-aş fi uitat cu ochii scrumiţi şi plini de nerăbdare.
Şi ăsta era fundalul meu de euforie. Un fel de film numit şi o boltă indiferentă şi mută.

                                                                                                                                        L.