Mi-e dor de braţe. De sentimentul ăla pe care îl primeşti de cum te naşti. De atingeri.
Licurici în loc de felinare.
Eu nu mai am vise.
Le-am visat pe toate.
Şi nu mai sunt prezentă nici la aprinderea felinarelor ca să mi le spun lor. Mi-am dat seama că se aprind şi fără mine.
Ele ştiu când să se lupte cu întunericul...
Le-am visat pe toate.
Şi nu mai sunt prezentă nici la aprinderea felinarelor ca să mi le spun lor. Mi-am dat seama că se aprind şi fără mine.
Ele ştiu când să se lupte cu întunericul...
Brize.
Ce banal mă simt când lumea se ascunde sub apus
Când fără lumină mă simt oarbă
Cerând un răspuns.
Când fără lumină mă simt oarbă
Cerând un răspuns.
În viaţă pierdem ore, la moarte tânjim după secunde.
Eu n-am să lupt.
Aş vrea să mă ascund undeva când mi-e greu.
Acum îmi dau seama că nu am nici un fel de "adăpost" în caz de mai rău.
Mă văd neprotejată.
Am tendinţa să mă gândesc cu frică la un pas greşit care m-ar arunca în cea mai adâncă prăpastie.
Acum îmi dau seama că nu am braţe pe care să le strâng. Că nu mi-am asigurat inevitabilul.
Mă văd sprijinită de pervaz, cu ochii nedormiţi şi umflaţi, mai melancolică, ca niciodată.
Şi ce-am să fac?
Chimie
Am vrut soare în loc de ploi
Şi în loc de "eu" să fim "noi".
Vreau să ploaie cu soare,
Să ne îmbrăcăm în culoare
De iubire murdară.
Am cântece scrise
pe papirusuri vechi,
Le-ai cântat,
Ai făcut o legătură
Între inimă şi urechi.
Acum învaţă-mă tu ceva!
Îmi arăţi aşa frumos promisiunile...
Ai o carte.
Mă înveţi să mă încred în ele.
Praf şi anotimpuri.
Cum poţi?
Spune. Cum poţi să laşi uşi deschise fără ca să le închizi?
Sau măcar să mai treci prin acele cămare...
Spune. Cum poţi să laşi uşi deschise fără ca să le închizi?
Sau măcar să mai treci prin acele cămare...
Pânza de păianjen.
"Sunt într-o "stare de calm" ca aceea realizată de un narcotic. Parcă nu mai am nervi, parcă sunt tocite capetele sensibilităţii mele. Parcă nu mai funcţionează un anume mecanism, care făcea legătura între mine şi lumea din afară. Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit. E o stare în care mă aflu, cred, pentru prima oară, o amorţire aproape de moarte, pe care mi-o doream deseori - din necunoaştere - mai mult ca orice. O am acum, şi nu mi-e agreabilă, fiindcă nimic, acum, nu poate să-mi fie plăcut sau neplăcut, fiindcă nu poate să-mi fie nimic."
O, dragă "eu".
Continui să cred în ceva imposibil.
Lucruri după care tânjesc şi aş vrea să le am, care nu-mi dau pace când mi-e lumea mai dragă şi atunci când cred că nu le mai vreau.
Tânjesc să fiu un "eu" mai indulgent şi mai nepăsător, să am mai multă încredere şi să mă încăpăţânez.
O caut prin scorburi, după umbre pe vechea sau noua "eu". Prezentul m-a transformat inevitabil în acel "noi". Şi mă atrage în amintiri care mă fac să mă cred în trecut.
Mi-e frică de viitor. Simt cum mă arde când vreau să mă gândesc la el. Îmi arde tâmplele şi îmi dă o groaznică durere de cap...
Scrisoare IV.
For my B.
Îţi spun cu cea mai mare sinceritate că tânjesc să-mi iei mâna şi să mi-o străngi.
M-ai face cea mai puternică persoană de pe pământ. M-ai încărca cu atâtea zâmbete, că mi-ar fi greu să mai plâng.
L.
Îţi spun cu cea mai mare sinceritate că tânjesc să-mi iei mâna şi să mi-o străngi.
M-ai face cea mai puternică persoană de pe pământ. M-ai încărca cu atâtea zâmbete, că mi-ar fi greu să mai plâng.
L.
Nu fără...
Nu ucideţi dragostea.
Nu ucideţi dragostea.- G. Jurcă
*Te poţi pierde cu privirea în oceanul acela albastru, simţi cum se dilată dureros pupilele pentru a încăpea în ele infinitul.*
* Mii, puzderie de ore vesele şi plăcute, trec pe dinaintea noastră, ne iau de mână cu duioşie şi ne cheamă să mergem departe, pe cărări minunate, unde miroase a floare, a apă curgătoare, a nemărginire şi noi nu le dăm importanţă, nu ne ştim bucura de ele, nu le întâmpinăm măcar cu un zâmbet şi să le salutăm: Mai staţi , mai rămâneţi cu noi! E atât de bine lângă voi!*
*Soarele a înţepenit ca o tinichea zornăitoare în crucea cerului şi toarnă de acolo catran.*
*În jurul soarelui s-au adunat nori pufoşi şi galbeni ca puii ieşiţi proaspăt din ou.*
*Chipurile noastre emanau o lumină ciudată, braţele, trupurile intrau în lentoarea cosmosului, căpătând moliciuni de catifea.*
*Totul e să eviţi regatul amar al disperării.*
*Când nu mai respiri se cheamă că nu mai eşti om, devii ilogic.*
Scrisoare III.
For my B.
Îmi imaginam feţele noastre.
Brăzdate de multe zâmbete. Şi arătând ca doi oameni beţi de univers. Arătând pierduţi în nemărginit de culoare, compasiune şi în propriile ticuri, adică în atingeri şi strângeri de mână.
Într-un cuvânt, mă lăsai să bat la fereastra necuprinsului.
Ăsta era scenariul ce-l regizam. Mi se părea un "film" bun la care m-aş fi uitat cu ochii scrumiţi şi plini de nerăbdare.
Şi ăsta era fundalul meu de euforie. Un fel de film numit şi o boltă indiferentă şi mută.
L.
Îmi imaginam feţele noastre.
Brăzdate de multe zâmbete. Şi arătând ca doi oameni beţi de univers. Arătând pierduţi în nemărginit de culoare, compasiune şi în propriile ticuri, adică în atingeri şi strângeri de mână.
Într-un cuvânt, mă lăsai să bat la fereastra necuprinsului.
Ăsta era scenariul ce-l regizam. Mi se părea un "film" bun la care m-aş fi uitat cu ochii scrumiţi şi plini de nerăbdare.
Şi ăsta era fundalul meu de euforie. Un fel de film numit şi o boltă indiferentă şi mută.
L.
