*Te poţi pierde cu privirea în oceanul acela albastru, simţi cum se dilată dureros pupilele pentru a încăpea în ele infinitul.*
* Mii, puzderie de ore vesele şi plăcute, trec pe dinaintea noastră, ne iau de mână cu duioşie şi ne cheamă să mergem departe, pe cărări minunate, unde miroase a floare, a apă curgătoare, a nemărginire şi noi nu le dăm importanţă, nu ne ştim bucura de ele, nu le întâmpinăm măcar cu un zâmbet şi să le salutăm: Mai staţi , mai rămâneţi cu noi! E atât de bine lângă voi!*
*Soarele a înţepenit ca o tinichea zornăitoare în crucea cerului şi toarnă de acolo catran.*
*În jurul soarelui s-au adunat nori pufoşi şi galbeni ca puii ieşiţi proaspăt din ou.*
*Chipurile noastre emanau o lumină ciudată, braţele, trupurile intrau în lentoarea cosmosului, căpătând moliciuni de catifea.*
*Totul e să eviţi regatul amar al disperării.*
*Când nu mai respiri se cheamă că nu mai eşti om, devii ilogic.*
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu