Paralele.

Acum că nici soarele nu mai apune, nici nu mai răsare, totu-i gol.
E un gol imens de fum.

Deci, să fim serioşi!
A câta oară mă izbesc cu capul de pereţi? Măcar să notez: "aici era să-mi sparg capul din cauza lui.", "aici i-am dezamăgit", "aici mi-am amintit de felul în care mă privea".
  Nu mai încetează?!
Necontenit mă vindec şi mă rănesc. Continuu.
Şi la ce bun?
Că n-am avut curajul să i-o spun...