De atâtea ori ochii mei îţi cer prezenţa.
De prea multe ori în lacrimi înotau şi prezenţa ta era doar o ceaţă.
Ne ascundem prea mult unul de altul, de parcă ne-ar fi frică, ca întâlnindu-ne,
să ne devorăm sufletele şi apoi să rămânem goi şi reci.
să ne devorăm sufletele şi apoi să rămânem goi şi reci.
Mă mulţumesc şi să ştiu că exişti.
Acum mă mulţumesc şi cu atât...
dar... ieşi din umbră şi arată-mi-te!Şi cum să te mai rog să-mi creşti în inimă, când singur ţi-ai tăiat rădăcinile?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu