Erai cea mai proeminentă prezenţă. În fiecare lucru te vedeam pe tine... mă vedeam lângă tine. Cum pot să renunţ la tine de zeci de mii de ori şi să mă întorc tot de atâtea. Te întreb... nu ţi-e milă ?
Eşti un copil plin de ifose. Asta eşti.
Îmi pare rău că viaţa va trece doar ascunzându-ne unul de altul. Am încercat gândindu-mă la ziua de mâine... poate nu vom mai apuca răsăritul.
Vroiam doar să ştii...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu