În mintea mea, tu erai.
Erai cea mai proeminentă prezenţă. În fiecare lucru te vedeam pe tine... mă vedeam lângă tine. Cum pot să renunţ la tine de zeci de mii de ori şi să mă întorc tot de atâtea. Te întreb... nu ţi-e milă ?
Eşti un copil plin de ifose. Asta eşti.
Îmi pare rău că viaţa va trece doar ascunzându-ne unul de altul. Am încercat gândindu-mă la ziua de mâine... poate nu vom mai apuca răsăritul.
Vroiam doar să ştii...
Endless Summer Endings
-
Photo by ali hamada on Unsplash
Vara asta e pe terminate și, din multe puncte de vedere, pare că viața mea
abia acum începe. Viața mea așa cum ar fi treb...
Acum 2 săptămâni
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu