Pentru ce zâmbim?

 Deşi nu găsesc motive întemeiate ca să-i răsplătesc pe alţii cu un zâmbet, citind un fragment din "Tot eu" de Christopher Reeve, mi-am dat seama că acesta poate porni din orice. Şi fără motive.

 "Într-una din zile, toată familia se afla strânsă în jurul teancului de scrisori şi le sorta. Will se juca pe podea. Ne-a privit şi a zis:" Mami, tati nu mai poate să-şi mişte mâinile." Dana a răspuns "Aşa este, tati nu poate să-şi mişte mâinile."
"Şi tati nu mai poate să alerge."
"Aşa este, nu mai poate alerga."
"Şi tati nu poate vorbi."
"Aşa este, nu poate vorbi acum, dar va putea."
Şi atunci Will a făcut o pauză, s-a încruntat şi a izbucnit fericit "Dar poate să zâmbească."
Toţi s-au oprit din sortat, au pus totul jos şi s-au privit pur şi simplu unul pe celălalt."

                                                                              CHRISTOPHER REEVE, n. 1952, DIN "TOT EU"