Inimă frântă

Mă laşi mereu

Sedusă de acel sărut

Ce necontenit mă otrăveşte

Şi mă face să îţi fiu

Un adorator supus

Ce fără otravă

Nu mai trăieşte.

Te-ai adâncit mult

În inima mea,

Iar să te scot

Nu mai am cum,

Te-ai adâncit

Precum un ghimpe

Ce-mi despică

Inima crud.

Fără prea multe pretenţii

Te accept

Chiar de mereu

Am să m-agit,

Că am în inimă

Un ghimpe

Ce mă răneşte subit.