Nebunul(a) de alb.

 Nici nu ştii ce rău mă simt când vine iarna. Şi nu e vina ei...

Mă cuprinde tristeţea numai când o văd cât e de albă şi eu, cât sunt de neagră. Sufleteşte, ca aspect... mai contează? Important e că stric mereu puritatea aceea a ei de alb. Deşi cândva o iubeam şi mă iubea.Acum, mă las mereu intimidată de venirea ei.

 Te invidiez. Pentru că eşti simplă, poate prea simplă, şi frumoasă.Oricum, n-ar trebui să te invidiez. Nu mă închipui îmbrăcată toată în alb. Ar fi cel mai murdar alb.

Deci, ţine-ţi albul pentru tine. Pe mine nu mă prinde...