Zâmbeşte!

 Astăzi am simţit nevoia să plâng.Dar fară lacrimi.Să plâng cu zâmbetul pe buze.Cred că ăsta e cel mai dureros lucru.Să plângi cu zâmbetul pe buze.Am plâns,dar nimeni nu a văzut.Mai bine aşa.Şi da,sper într-un zâmbet adevărat,nu fals.Dar trebuie să mai exersez.Nu-mi prea iese şi mă dau de gol.Mai apoi trebuie să dau explicaţii zâmbetului meu fals.Şi m-am săturat.Ca să zâmbesc din inimă,e ca şi cum aş avea un cârcel.Mă doare.Nu pot să-l fac adevărat...Cum,dacă nu pot?Am auzit de multe ori zicându-mi-se"Zâmbeşte!".Parcă aş fi pe platoul de filmare şi din spatele cortinei mi se aminteşte să fac un lucru pe care l-am uitat.Ok.Zâmbesc.Dar când simt.Şi,uneori şi dacă simt,uit.Şi tot nu zâmbesc.