Introspecţii

 Stupid! Prost! Aşa-i în fiecare zi...prostii şi iar prostii.Minciuni,tupeu şi tot tacâmul...Până când lumea asta se va trezi la realitate,prefer să mă închid într-un borcan şi capacul să fie bine strâns.Să stau şi să meditez,să cuget şi să-mi răspund eu,mie acelor 10,100 sau 1 000 de întrebări fară noimă.E clar că nu văd jumătatea plină a paharului...eu nu văd nici paharul...

Deocamdată încerc să îmblânzesc roiul ăla de nimicuri şi să le dau un sens.Poate absurd sau prostesc ,dar măcar să fie cu un rost.Şi să-l găsesc repede,până nu apare carul ăla cu răsturnarea de situaţie.

 Mai nou m-am îmbolnăvit de sindromul obsesiv al oglinzii...Nu ştiu sigur,dar cred că vreau să văd lucruri pe care nu le-am văzut niciodată la mine.Vreau să iasă din mine persoana aceea pe care nu am cunoscut-o niciodată.Fiind că nu am vrut.Cred că vreau să-mi schimb ambalajul de mentosană..

 .

 Şi,aşa ca de încheiere,vreau să-mi fac rost de un pahar.Să văd prima dată paharul şi,apoi,cu timpul,poate îmi toarnă şi mie cineva,câţiva picuri de apă ca să văd şi eu jumătatea sau măcar sfertul plin al paharului...