Radiografii.

 Tocmai aflase că are o vertebră în plus.

Se simţea specială chiar dacă lucrul ăsta nu era un lucru pozitiv. 

Scheletul ei o făcuse cu o vertebră mai înaltă...

Dar... radiografii pentru suflet nu se fac?

Nu de alta, dar vroia să afle dacă nu suferea ceva deformări sau dacă avea două. Sau nici unul...

De data asta la stomac nu îşi mai făcuse. Să vadă dacă fluturii au dispărut sau nu. Nu o mai interesa nici dacă se mai înmulţiseră cu câţiva coconi. 

Data trecută străluceau fluorescent pe radiografie. Parcă ştiind că cineva îi "fotografiază".

Acum nu o mai interesa decât sufletul.  

Ore în şir pierdute pe holurile spitalului. Numai ca doctorii să îi spună de fluturi. Că sunt flămânzi. Şi, că din cauza lipsei de sentimente, aceştia se hrănesc cu sufletul ei, perforându-l.

Curând va scăpa de fluturi. Ştia că sentimente multe nu mai are. 

 Dar ştia că va rămâne şi fără suflet.

Aşa că a insinstat pentru un transplant.
Ar fi dat orice, aşa că s-a lăsat pe mâna doctorilor. Nici măcar nu şi-a cunoscut donatorul.

Deschide ochii. Doctorii îi transmit veşti bune. Transplantul s-a realizat cu succes.
Şi are sentimente. Simte. Simte multe şi nici măcar nu ştie pentru cine. Nici fluturii ei nu-i mai simte. 
"Să mă obişnuiesc cu alţi fluturi..."