For my B.
Uite, ştiu că noi ne-am învăţat să vorbim prin priviri şi genul ăsta de vorbire chiar mi-a plăcut. Parcă nimeni din lumea asta nu mai era. Doar noi. Mă simţeam vizibilă atunci când privirile noastre se întâlneau, de mai multe ori, din întâmplare. Şi încercam să ţi-o ocolesc, ca mai apoi, tot din greşeală, să mă uit din nou la tine. Acum, nu ştiu, probabil că tu nu simţeai la fel ca mine şi mă priveai numai ca să vezi dacă eu mă mai zgâiesc la tine.
Uite, ştiu că noi ne-am învăţat să vorbim prin priviri şi genul ăsta de vorbire chiar mi-a plăcut. Parcă nimeni din lumea asta nu mai era. Doar noi. Mă simţeam vizibilă atunci când privirile noastre se întâlneau, de mai multe ori, din întâmplare. Şi încercam să ţi-o ocolesc, ca mai apoi, tot din greşeală, să mă uit din nou la tine. Acum, nu ştiu, probabil că tu nu simţeai la fel ca mine şi mă priveai numai ca să vezi dacă eu mă mai zgâiesc la tine.
Mie chiar îmi lipsesc scenele astea. Ăsta era singurul motiv pentru care eram cum eram.
Şi chiar îmi doream mai mult.
Şi a fost un moment în care puteam profita, dar nu am ştiut să-l folosesc.
Să şti că de multe ori îmi doream să fiu tu şi să ştiu ce gândeşti în momentele în care ne priveam. Sau când vorbeai uitându-te la mine. Să şti că mă făceai să zâmbesc. Pentru că mă priveai şi în momentul de faţă aş da orice să mă mai priveşti. Ca atunci.
L.
L.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu