Mulţumesc.

 Nu erau vorbe şi nu apăreau cuvinte.Dar ne înţelegeam bine.Aşa,în felul nostru.Era unic şi-mi plăcea.Îmi plăcea că mă făceai să mă simt copilă şi că nu ştiu ce înseamnă viaţa.Dar tu mă învăţai.Sau,încercai.Nu prea au rămas cuvinte şi nu am putut să-ţi spun vreodată"mulţumesc".

-Mulţumesc.

-Pentru ce?

-Ştii tu,...pentru tot...
(ai citit dar nici măcar nu ştii că eşti tu, aşa-i?)