Acum o lună
For all that...
"I hate the way you look at me, and the way you cut your hair. I hate the way you drive my car. I hate it when you stare. I hate your big dumb combat boots, and the way you read my mind. I hate you so much it makes me sick; it even makes me rhyme. I hate it, I hate the way you're always right. I hate it when you lie. I hate it when you make me laugh, even worse when you make me cry. I hate it when you're not around, and the fact that you didn't call. But mostly I hate the way I don't hate you. Not even close, not even a little bit, not even at all."
Mov, cărţi, atrii şi ventricule.
O cameră mică. Jaluzele mov. Rafturi ticsite de cărţi. Le recunoşti? Nu? Dar uşa aceea de lemn lăcuit, cu broasca argintie, o cunoşti? Sigur că da.Broasca aceea argintie a uşii, are o cheie. Şi cheia, e la tine. M-ai închis în cămăruţa aceea, ce unui claustrofob i-ar fi fost cel mai urât coşmar. Şi mi-ai spus că nu vei veni după mine până când pereţii nu vor mai fi stropiţi de amintiri. Mi-ai spus că o vrei intactă şi goală, ca mintea unui om cu amnezie. Fără amintiri.
Aşa, câteodată, mai treci pe la mine şi vorbim prin uşă. Iar tu mă întrebi "Ai renunţat la ele ?". Iar eu îţi răspund "Nu, nu pot." Nici nu şti ce simt când mă întrebi de ele. Ele nu ţi-au greşit cu nimic.
Altă zi, aceeaşi întrebare şi acelaşi răspuns. De parcă nu te-ai sătura de acest deja-vu.
E prea mult roşu. Nu cred că voi mai putea ţine de bietele amintiri. Îţi voi lăsa camera fără nici un colţ de amintiri...
Am terminat cu una...mai am înca 3. Ventriculul drept, atriul stâng şi atriul drept. Curând nu vor mai fi ticsite de culorile amintirilor, căci vor fi goale. Poate doar pline de sânge.
Dialog.
-...
-Sper să rămânem prieteni.
-Mai putem rămâne prieteni dacă nu am fost nimic până acum ?
-...
-Sper să rămânem prieteni.
-Mai putem rămâne prieteni dacă nu am fost nimic până acum ?
-...
(:
O altă persoană tristă.
Un zâmbet timid.
Un surâs prietenos.
Doi oameni fericiţi. (:
Vermilion.
She seemed dressed in all of me, stretched across my shame.
All the torment and the pain
Leaked through and covered me
I'd do anything to have her to myself
Just to have her for myself
Now I don't know what to do, I don't know what to do when she makes me sad.
She is everything to me
The unrequited dream
A song that no one sings
The unattainable, Shes a myth that I have to believe in
All I need to make it real is one more reason
I don't know what to do, I don't know what to do when she makes me sad.
But I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
A catch in my throat choke
Torn into pieces
I won't, no!
I don't wanna be this...
But I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
She isn't real
I can't make her real
She isn't real
I can't make her real
All the torment and the pain
Leaked through and covered me
I'd do anything to have her to myself
Just to have her for myself
Now I don't know what to do, I don't know what to do when she makes me sad.
She is everything to me
The unrequited dream
A song that no one sings
The unattainable, Shes a myth that I have to believe in
All I need to make it real is one more reason
I don't know what to do, I don't know what to do when she makes me sad.
But I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
A catch in my throat choke
Torn into pieces
I won't, no!
I don't wanna be this...
But I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
I won't let this build up inside of me
She isn't real
I can't make her real
She isn't real
I can't make her real
Matematica.
"Mie nu mi-a plăcut niciodată matematica. În şcoala generală treceam clasa doar pentru că profesorul o cunoştea pe mama, iar în liceu, în clasa a noua, am fost lăsat corigent pe un semestru, şi din clasa a zecea am făcut matematică cu o profesoară care îl cunoştea pe tata. Îmi dădea coşmaruri, mă făcea să plâng şi să înjur cum nu mă făcea nimic altceva. Matematica a fost cea mai pasională iubită a mea din copilărie şi un pic în adolescenţă. Mă dădea cu capul de pereţi, mă trăgea de păr şi mă zgâria pe spate cu atâta iubire că mi se părea ură. Sentimentele mele pentru ea nu s-au schimbat niciodată, persistă şi astăzi, încerc să mă feresc de ea cât mai mult şi dacă e nevoie, mă ascund sub pat.
Şi chiar şi aşa, tot te visez noaptea. "
http://maximumjohn.blogspot.com/2010/10/matematica.html#comments
Me too.
Ştiu prea bine sentimentul ăsta faţă de matematică. :))
Şi chiar şi aşa, tot te visez noaptea. "
http://maximumjohn.blogspot.com/2010/10/matematica.html#comments
Me too.
Ştiu prea bine sentimentul ăsta faţă de matematică. :))
Lucruri care mă fac să zâmbesc.
Să mă plimb la ţară, după ce zăpada s-a aşternut în troiene, asta mă face să zâmbesc.
O vrăbiuţă ce cântă veselă pentru sine, pe o crenguţă înzăpezită, îmi aduce aminte şi de fericirea altora.
Pachete colorate mă fac să mă gândesc la toţi cei care s-au gândit la rândul lor la mine şi mi-au adus cadouri.
Să privesc un copilaş deschizând un pachet şi să văd cum i se luminează ochişorii ca nişte mici steluţe, la vederea cadoului, mă face să zâmbesc.
(Catherine Potter)
O vrăbiuţă ce cântă veselă pentru sine, pe o crenguţă înzăpezită, îmi aduce aminte şi de fericirea altora.
Pachete colorate mă fac să mă gândesc la toţi cei care s-au gândit la rândul lor la mine şi mi-au adus cadouri.
Să privesc un copilaş deschizând un pachet şi să văd cum i se luminează ochişorii ca nişte mici steluţe, la vederea cadoului, mă face să zâmbesc.
(Catherine Potter)
Clouds quotes
“Meditate.
Live purely. Be quiet.
Do your work with mastery.
Like the moon, come out
from behind the clouds!
Shine”
“Who cares about the clouds when we're together? Just sing a song and bring the sunny weather.”
“Behind every cloud is another cloud.”
“Ideas rose in clouds; I felt them collide until pairs interlocked, so to speak, making a stable combination.”
“Smile though your heart is aching
Smile, even though it's breaking
When there are clouds, in the sky, you'll get by
If you smile, through your fear and sorrow
Smile, and there'll be tomorrow
You'll see the sun come shining through
If you'll....
Light up your face with gladness
Hide every trace of sadness
Although a tear, may be ever so near,
That's the time, you must keep on trying
Smile, what's the use of crying?
You'll find that life is still worthwhile,
If you'll just....
Light up your face with gladness
Hide every trace of sadness
Although a tear, may be ever so near,
That's the time, you must keep on trying
Smile, what's the use of crying?
You'll find that life is still worthwhile,
If you'll just....
Smile”
“Bring me my bow of burning gold!
Bring me my arrows of desire!
Bring me my spear! O clouds, unfold!
Bring me my chariot of fire!”
Nebunul(a) de alb.
Nici nu ştii ce rău mă simt când vine iarna. Şi nu e vina ei...
Mă cuprinde tristeţea numai când o văd cât e de albă şi eu, cât sunt de neagră. Sufleteşte, ca aspect... mai contează? Important e că stric mereu puritatea aceea a ei de alb. Deşi cândva o iubeam şi mă iubea.Acum, mă las mereu intimidată de venirea ei.
Te invidiez. Pentru că eşti simplă, poate prea simplă, şi frumoasă.Oricum, n-ar trebui să te invidiez. Nu mă închipui îmbrăcată toată în alb. Ar fi cel mai murdar alb.
Deci, ţine-ţi albul pentru tine. Pe mine nu mă prinde...
Sentimentele unei păpuşi de plastic.Şi atât.
Mă simt rău. Foarte rău. Mă simt rău pentru că mă simt o plastică... Dacă tai o păpuşă nu vezi altceva decât un spaţiu gol, ascuns acolo în trup.Lipsit de organe,sentimente... L-am căutat şi eu în mine şi spre surprinderea mea, l-am găsit.
Şi de acum în colo trebuie să accept că sunt o plastică. Oricum, într-un fel, aşteptam să am dovada asta... Atât doar că mai apar trecător ura,gelozia,melancolia,depresia... Şi nu-mi puteam explica lucrul ăsta. Deoarece n-am crezut că se poate găsi ceva atât de atipic într-un om. Şi uite! Oricum golul ăla se va umple cu mai multe goluri. Formându-se ceva ce numai ştiinţa mai poate explica. Ceva de genul unui Big-Bang. (?)
Am rămas atât de indiferentă, încât asemănarea comportamentului meu cu o păpuşă devine pe zi ce trece tot mai izbitoare.
Înceracă să înfingi un ac în pieptul unei păpuşi... vezi, plânge? Nu. E indiferentă. Tot zâmbeşte. Poţi s-o arunci în gunoaie şi printre gunoaie poţi observa surâsul ce se iveşte pe un chip de păpuşă.
Deoarece nu simte nimic ,e indiferentă fiecărei situaţie.
Mă simt rău... Mă simt o păpuşă în interior.
Şi de acum în colo trebuie să accept că sunt o plastică. Oricum, într-un fel, aşteptam să am dovada asta... Atât doar că mai apar trecător ura,gelozia,melancolia,depresia... Şi nu-mi puteam explica lucrul ăsta. Deoarece n-am crezut că se poate găsi ceva atât de atipic într-un om. Şi uite! Oricum golul ăla se va umple cu mai multe goluri. Formându-se ceva ce numai ştiinţa mai poate explica. Ceva de genul unui Big-Bang. (?)
Am rămas atât de indiferentă, încât asemănarea comportamentului meu cu o păpuşă devine pe zi ce trece tot mai izbitoare.
Înceracă să înfingi un ac în pieptul unei păpuşi... vezi, plânge? Nu. E indiferentă. Tot zâmbeşte. Poţi s-o arunci în gunoaie şi printre gunoaie poţi observa surâsul ce se iveşte pe un chip de păpuşă.
Deoarece nu simte nimic ,e indiferentă fiecărei situaţie.
Mă simt rău... Mă simt o păpuşă în interior.
Fă-mă să cred în aripi.
Câteodată, mă laşi să-ţi privesc zborul şi nu-mi mai plec capul timp de câteva ore. Ştiu că sună răutacios, dar vreau să le am eu. Şi ca un prieten bun ce eşti, mă încurajezi şi îmi spui că "Şi ale tale sunt frumoase. " Ba nu. Ale mele sunt negre, nu strălucesc, sunt murdare, prăfuite şi nu m-au ridicat niciodată.
Eu mi le ascund în haine. Poate de aceea s-au înnegrit. De atâta ură. Poate că şi-ar schimba stăpânul, dar trebuie să mai îndure şi să stea agăţate de spatele meu pentru o vreme. Până le învăţ să zboare, vor sta ascunse în haine. Oricum nu le cred în stare de ceva anume. Din cauza lor, am rămas o "simplă eu". Sunt arătată cu degetul pentru că nu ştiu să fiu doar "eu" ci doar "o simplă eu". Aşa că le fac şi pe ele să se simtă inutile.
Şi îmi place să-ţi spun cât de mult aş vrea să simt şi eu înălţimea la care te pot duce nişte aripi, numai pentru că mă simt ascultată.Deşi pot spune că uneori chiar exagerez... Şi tu îmi spui asta. Şi-mi mai spui că nu e vina aripilor că am ajuns aşa,ci a mea.Că aripile nu sunt făcute decât pentru îngeri.
Lasă-mă să te fac o umbră colorată.
Te ascunzi după umbra mea şi deja mi-ai furat încrederea. Mă faci să cred că,acolo, undeva,după umbra mea, ceva întunecat şi fară faţă şi forme... mă urmăreşte la fiecare pas făcut şi are grijă de mine într-un fel sau altul.
Ştiu că tu stăteai în faţa mea când aveam capul plecat, iar când îmi luam părul ce-mi acoperea ochii ,tu erai acolo, în faţa mea... Şi mă imitai, făcându-mă să râd. Te vedeam ca pe o pată care, la dispariţia razelor de soare, plecai şi tu odată cu ele.
Ştiu că nu-ţi place când plouă, când totul e întunecat şi nu apare pic de lumină, pentru că niciodata n-ai apărut. Îţi place sa fii mereu în lumină. Ei bine, la chestia asta suntem total opuşi. Mie îmi place să mă ascund în întuneric. Să ştiu că nu e altceva decât eu şi întunericul. Şi tu eşti de partea luminii... Şi n-am nimic împotrivă. Doar că aş vrea să-ţi prindă contur umbra aceea întunecată. Să prindă viaţă şi să aibă culoare. Atât vreau.
A!şi cred că am omis faptul că, dacă vrei, îţi pot da eu culoare... Cum vrei şi câtă vrei. Te pot ajuta să prinzi contur... Ca pe pânză sau sticlă.
Gone too soon
Like A Comet
Blazing 'Cross The Evening Sky
Gone Too Soon
Like A Rainbow
Fading In The Twinkling Of An Eye
Gone Too Soon
Shiny And Sparkly
And Splendidly Bright
Here One Day
Gone One Night
Like The Loss Of Sunlight
On A Cloudy Afternoon
Gone Too Soon
Like A Castle
Built Upon A Sandy Beach
Gone Too Soon
Like A Perfect Flower
That Is Just Beyond Your Reach
Gone Too Soon
Born To Amuse, To Inspire, To Delight
Here One Day
Gone One Night
Like A Sunset
Dying With The Rising Of The Moon
Gone Too Soon
Gone Too Soon
Blazing 'Cross The Evening Sky
Gone Too Soon
Like A Rainbow
Fading In The Twinkling Of An Eye
Gone Too Soon
Shiny And Sparkly
And Splendidly Bright
Here One Day
Gone One Night
Like The Loss Of Sunlight
On A Cloudy Afternoon
Gone Too Soon
Like A Castle
Built Upon A Sandy Beach
Gone Too Soon
Like A Perfect Flower
That Is Just Beyond Your Reach
Gone Too Soon
Born To Amuse, To Inspire, To Delight
Here One Day
Gone One Night
Like A Sunset
Dying With The Rising Of The Moon
Gone Too Soon
Gone Too Soon
Ştii?
Doar tu ştii că atunci când plâng nu mai am ochii albaştri, ci se transformă într-un gri. Se scurg de marea ce îi inundă şi pur şi simplu îngheaţă. Şi numai tu ştii de câte ori mi-am luat inima în dinţi, lăsând multe, multe urme de dinţi pe ea.
Numai tu ştii că atunci când mă enervez, îmi muşc buza de jos şi mă joc cu o şuviţă, încâlcind-o pe deget. Şi numai tu ştii că nimic dar nimic nu mă linişteşte mai mult decât să am un teanc de hârtii şi să-mi mişc mâna pe ele ca un ac seismic, umplându-le de caricaturi.
Numai ţie ţi-am spus cât de mult îmi place cerul spre seara, când arată ca pătat de cerneală şi sânge. Şi numai tu ştii cât de mult îmi place să citesc pe întuneric cu lanterna lângă mine.
Numai tu ştii cât de mult mă enervează telefonul când îmi luminează ora x:00...
Şi totuşi nu ştii nimic din toate astea...
Numai tu ştii că atunci când mă enervez, îmi muşc buza de jos şi mă joc cu o şuviţă, încâlcind-o pe deget. Şi numai tu ştii că nimic dar nimic nu mă linişteşte mai mult decât să am un teanc de hârtii şi să-mi mişc mâna pe ele ca un ac seismic, umplându-le de caricaturi.
Numai ţie ţi-am spus cât de mult îmi place cerul spre seara, când arată ca pătat de cerneală şi sânge. Şi numai tu ştii cât de mult îmi place să citesc pe întuneric cu lanterna lângă mine.
Numai tu ştii cât de mult mă enervează telefonul când îmi luminează ora x:00...
Un alt nimic
Gândesc la nimic. Tu ştii cum e? Păi în primul rând,când spui "nimic" te gândeşti la negru.O întunecime groaznică ce îţi pătrunde în minte.Sau alb. Doar un gol alb.Şi totuşi astea sunt culori.Nu e un nimic. E alb şi negru.Dar eu nu văd aşa. Eu văd nimicul.
Încearcă să te gândeşti la nimic. Vezi,poţi?
Încearcă să te gândeşti la nimic. Vezi,poţi?
Introspecţii
Stupid! Prost! Aşa-i în fiecare zi...prostii şi iar prostii.Minciuni,tupeu şi tot tacâmul...Până când lumea asta se va trezi la realitate,prefer să mă închid într-un borcan şi capacul să fie bine strâns.Să stau şi să meditez,să cuget şi să-mi răspund eu,mie acelor 10,100 sau 1 000 de întrebări fară noimă.E clar că nu văd jumătatea plină a paharului...eu nu văd nici paharul...Deocamdată încerc să îmblânzesc roiul ăla de nimicuri şi să le dau un sens.Poate absurd sau prostesc ,dar măcar să fie cu un rost.Şi să-l găsesc repede,până nu apare carul ăla cu răsturnarea de situaţie.
Mai nou m-am îmbolnăvit de sindromul obsesiv al oglinzii...Nu ştiu sigur,dar cred că vreau să văd lucruri pe care nu le-am văzut niciodată la mine.Vreau să iasă din mine persoana aceea pe care nu am cunoscut-o niciodată.Fiind că nu am vrut.Cred că vreau să-mi schimb ambalajul de mentosană..
.
Şi,aşa ca de încheiere,vreau să-mi fac rost de un pahar.Să văd prima dată paharul şi,apoi,cu timpul,poate îmi toarnă şi mie cineva,câţiva picuri de apă ca să văd şi eu jumătatea sau măcar sfertul plin al paharului...
False promises
Pretty sure at this time
The more I see the less I feel
But I don't want it to stop
Read my fortune
Now I can
Know you forever will be there
I'm arising
I will stay for you
And I know I will care
Please tell me why I still recall
Know it has to be good
It wouldn't be so hard if I
Were not so frightened for you
Read my fortune
Now I can
Know you forever will be there
I'm arising
I will stay for you
And I know I will care
by *Cyg-x-1
And I am still and wait here in the silence...
.
{...}Aştept.Nu asta îmi spuneai?Să am răbdare şi să aştept...?Am aşteptat.Şi sinceră să fiu,acolo m-ai uitat.Nu ţi-a păsat că ploua sau era frig,tu continuai să mă convingi că"da va veni şi da se va întâmpla"...Hmm...am făcut o greşeală ascultându-te.Ca o fraieră aşteptam copilăreşte să atrag ca un magnet totul numai stând acolo şi să aştept...Să aştept ce?Că tu mi-ai promis multe.Şi până acum nimic nu s-a întâmplat.Mi-ai zis că aşteptându-te îmi voi întări caracterul,care,credeai tu,nu era îndeajuns de puternic.Mi-ai spus că mai apoi îmi vei arăta o altă faţă a lumii,în care nu simţi durerea si nici amăgirea.Simţi doar bucuria ce creşte pe zi ce trece înăuntrul tău.
La mine nu a fost aşa.Am stat şi mi s-a zbârcit pielea de la ploaie,m-am hrănit cu promisiuni şi am făcut desene gotice.Şi încă mai stau şi fac lucrurile enumerate.Am să mai rămân înca vreo 100 de ani.Apoi,voi pleca.
Totuşi...ai întârziat cu o sută şi ceva de ani...Şi sunt sigură că nu ai face nimic,absolut nimic că să te grăbeşti..
The Scarecrow
lonely field."
And he said, "The joy of scaring is a deep and lasting one, and I
never tire of it."
Said I, after a minute of thought, "It is true; for I too have
known that joy."
Said he, "Only those who are stuffed with straw can know it."
Then I left him, not knowing whether he had complimented or belittled me.
A year passed, during which the scarecrow turned philosopher.
And when I passed by him again I saw two crows building a nest
under his hat.
~Khalil Gibran
Mărturisire
Dragă toamnă,
Îţi scriu pentru că m-am săturat.M-am săturat să te iubesc doar pentru Halloween.Tu întotdeauna aduci frig afară şi înăuntrul meu.Mă simt ciudat când vii.Nu e tristeţe,dar nici bucurie...nu ştiu.Poate că m-am săturat ca să îmi aduci surprize în fiecare an.Şti,eşti ciudată şi nu te înţeleg...deşi m-am născut odată cu tine...măcar fii de partea mea.Adică,nu mai fii aşa dură.Promit că încep să mă schimb,dacă încerci şi tu.Nu îţi cer să fii ca şi rivala ta,vara,dar fii mai blândă.Am să caut frunze ruginite şi am să le pictez,ca pe clasele mici...şi am să mă joc în frunze.Mai ştii cât te iubeam?Pentru că mă făceai de fiecare dată cu un an mai mare?
Acum nu mai vreau.
Inimă frântă
Mă laşi mereu
Sedusă de acel sărut
Ce necontenit mă otrăveşte
Şi mă face să îţi fiu
Un adorator supus
Ce fără otravă
Nu mai trăieşte.
Te-ai adâncit mult
În inima mea,
Iar să te scot
Nu mai am cum,
Te-ai adâncit
Precum un ghimpe
Ce-mi despică
Inima crud.
Fără prea multe pretenţii
Te accept
Chiar de mereu
Am să m-agit,
Că am în inimă
Un ghimpe
Ce mă răneşte subit.
Zâmbeşte!
Nimic!
-Crezi în ceva?
-...
N-am spus nimic.Dar cred în ceva.Chiar vreau să cred în ceva.Numai că,trebuie să caut mai mult lucrul acela în care eu cred.Sau poate nu e lucru,e o persoană,sau poate o entitate.Dar cred în ceva anume!
Ok!Cred în despărţire,în iluzii,în...Stop!Ceva pozitiv.Cred...ăăă...cred în nonşalanţă,într-o viaţă mai bună...cred...că nu cred în nimic.Da...
-Cred în nimic...
-..?!
-...
N-am spus nimic.Dar cred în ceva.Chiar vreau să cred în ceva.Numai că,trebuie să caut mai mult lucrul acela în care eu cred.Sau poate nu e lucru,e o persoană,sau poate o entitate.Dar cred în ceva anume!
-Cred în nimic...
-..?!
Iubirea dăunează grav sănătăţii!
Astăzi,am vizitat magazinul.M-am plimbat indecisă printre rafturile pline de borcane de"Fericire",cutii de"Speranţă",pungi de "Încredere" şi sticle cu o aromă unică.De"Iubire".Am luat un borcan de fericire şi am verificat data expirării.Era expirată.Avea şi o atenţionare..."Gândiţi pozitiv,atunci când borcanul ajunge în mâinile dumneavoastră,altfel,fericirea expiră!"Ok.Cred că pot şi fară.Am ajuns la speranţă.Pe cutie scria mare"Speranţa moare ultima!Folosiţi-o cu încredere!"...n-am nevoie.Important e că tot moare...Pungile de încredere erau aliniate frumos,iar culoarea de pe pungi era de un albastru marin.N-aveai cum să nu le observi.Parcă-ţi făceau cu ochiul...^^Ei bine,încrederea din pungi s-a evaporat la atingerea mea...Încrederea n-avea încredere în mine.Când am ajuns la sticluţele de iubire,fiecare striga"Ia-mă pe mine!Ba pe mine!Nu!Pe mine...!"Am cumpărat iubirea.N-am luat multe...doar o duzină...
Dimineaţa: M-am trezit buimacă şi cu dureri de cap.Eram ameţită şi-mi era rău.Cred că am băut mult prea multe sticluţe din acelea...*_*
Dimineaţa: M-am trezit buimacă şi cu dureri de cap.Eram ameţită şi-mi era rău.Cred că am băut mult prea multe sticluţe din acelea...*_*
Bad day
Un început de zi,deloc promiţător.Afară se anunţa a furtună,iar frigul se năpustea violent în mine. Încep prin a fi stropită de maşina de un roşu aprins,care îndeasă toată băltoaca de pe drum pe mine.Continuarea e şcoala.Coate şi îmbrânceli pe hol.Oră de groază.Pauze lungi,dar scurte.Dezvăluirea notelor la teste.Tipi interesaţi.Multe întrebări de genul:"De ce eu?".Chestii nasoale şi penibile.
Mă întorc acasă...microbuzul zumzăie de copii.Multă gălăgie.
Linişte...
Toamnă lila
Am început ziua cu stângul.Deşi mă trezisem de ceva vreme şi în casă mirosea deja ademenitor a cafea proaspăt râşnită a mamei,soarele se incăpăţâna să nu se arate.Afară,m-a intâmpinat o pala de vânt rece.Vecinul a trecut pe lângă mine,zgribulit şi încruntat.E toamnă iar...Hapciu!Nici nu gândisem bine trista concluzie şi deja apărea primul semn.Pentru mine,începutul toamnei aduce întotdeauna prima răceală din an.E un fel de ritual personal,cu care încep să mă obişnuiesc."Din cauza gândurilor tale negative",m-a certat o colega.Îmi împinse sub nas o ştire din ziar.Scria acolo că atunci când eşti supărat pierzi,într-un minut,cam 200 de miligrame de vitamina C din organism.Şi devii,astfel,mai expus la orice virus.O fi sau n-o fi aşa,eu m-am hotărât să iau măsuri imediate.Mâine voi începe ziua cu o ceaşcă de ceai parfumat şi voi asorta pardesiul roşu cu eşarfa lila.
Noi.Ei
Să m-asculţi
Când nu-ţi voi mai vorbi
Şi să-mi vorbeşti
Când nu o să te mai ascult.
Mă vei ţine de mână
Şi mă vei strânge în braţe
Când nu voi fi acolo,
Şi mă vei face să râd,
Atunci când plâng.
Tu eşti el
Şi eu sunt ea,
Tu şi eu,
El şi ea.
Când nu-ţi voi mai vorbi
Şi să-mi vorbeşti
Când nu o să te mai ascult.
Mă vei ţine de mână
Şi mă vei strânge în braţe
Când nu voi fi acolo,
Şi mă vei face să râd,
Atunci când plâng.
Tu eşti el
Şi eu sunt ea,
Tu şi eu,
El şi ea.
Mulţumesc.
Nu erau vorbe şi nu apăreau cuvinte.Dar ne înţelegeam bine.Aşa,în felul nostru.Era unic şi-mi plăcea.Îmi plăcea că mă făceai să mă simt copilă şi că nu ştiu ce înseamnă viaţa.Dar tu mă învăţai.Sau,încercai.Nu prea au rămas cuvinte şi nu am putut să-ţi spun vreodată"mulţumesc".
-Mulţumesc.
-Pentru ce?
-Ştii tu,...pentru tot...
(ai citit dar nici măcar nu ştii că eşti tu, aşa-i?)
(ai citit dar nici măcar nu ştii că eşti tu, aşa-i?)
Va veni o zi
Aş vrea să schimb în fiecare zi ceva...de la sentimente până la locul unde locuiesc.Mă liniştesc zicându-mi că într-o zi va veni şi rândul meu.Că o să pot să fac ceva ca să mă simt mai bine...
Mă gândesc că şansele mele de a prelua controlul vibraţiei vieţii e minimă şi nu aş putea nici măcar să o opresc.Unele note muzicale de pe portativul vieţii care îmi decurge fulgerător ,sunt mult prea sus ca să mai pot să ajung la ele şi să mă bucur de ceva pozitiv.De notele de jos,mă lovesc mereu...DO,RE,DO,DO...niciodată mai sus.
Răbdare...dar câtă?
Sincer,am avut destulă.M-am speriat că va fi mult prea multă.Si acum trebuie să o economisesc.Am învăţat să preţuiesc ce altă dată risipeam.Si nu-mi place.
Am încercat să-mi schimb balada,măcar într-un folck.S-a schimbat, într-adevăr,dar nu în ce îmi doream.S-a schimbat şi a fost prea brusc.M-a dramatizat complet.Ca melodia "gloomy sunday".Melodia mea,acum o scriu alţii.Si dacă vreau sau nu,eu trebuie să o cânt.
Praf de inimă.
Pink memories
Tot ce începe se mai şi termină.Însă aş fi vrut să dureze mai mult...deşi mă cântam în fiecare zi că nu-mi place nimic.Îmi e dor să fac parte din cei patru muschetari şi îmi mai e dor:
să ne certăm,
să râdem,
să m-ajute Paula la teza de la mate,
să mă convingeţi să mergem în excursii,
să mă înveţe Ariana să merg cu bicicleta,
să mergem la cercul de pictură,
să desenez în ora de mate,
să plâng pentru nimicuri şi voi să mă încurajaţi,
să-mi cânte Andreea manele în ora:))
să negociem pe ziua când să ieşim afară,
să veniţi la mine şi să ne uităm la filme,
să mă asfixieze Ariana cu parfumul ei impunător de vanilie,
şi să fie 03.11.2008...
Miss you,guys...
să ne certăm,
să râdem,
să m-ajute Paula la teza de la mate,
să mă convingeţi să mergem în excursii,
să mă înveţe Ariana să merg cu bicicleta,
să mergem la cercul de pictură,
să desenez în ora de mate,
să plâng pentru nimicuri şi voi să mă încurajaţi,
să-mi cânte Andreea manele în ora:))
să negociem pe ziua când să ieşim afară,
să veniţi la mine şi să ne uităm la filme,
să mă asfixieze Ariana cu parfumul ei impunător de vanilie,
şi să fie 03.11.2008...
Love quotes
I wish you all that I can wish,
I wish you were my first bliss
Cause your eyes and your body,
They make me feel I am nobody...
Love me without fear.Trust me without wondering.Love me without restrictions.Want me without demand accept me how I am.
It's crazy,right?
To love someone who's hurt you.It's crazier to think that someone who hurt you loves you.
I feel butterflies around inside,whenever I'm with you,I feel butterflies around inside,don't know what you do,but I feel butterflies...
Cause I love you with all that I am.And my voice shakes along with my hands.
Falling in love is like jumping off a really tall building.Your brain tells you it is not a good idea,but your heart tells you,you can fly.
Let me on down
'Cause time has made me strong
I'm starting to move on
I'm gonna say this now
Your chance has come and gone
There are songs I'll never write,Let me on down
'Cause time has made me strong
I'm starting to move on
I'm gonna say this now
Your chance has come and gone
Because of you walking out of my life,
There are words that don't belong,
Because of you I'll never write another love song.
The one who often think of you it must be the person who really loves and adored you!
Your sweet words makes my heart glow
If this is true? I don't know
Friendship begins always with sweet hello
Followed by saying I like you so
Then i miss you
...And will end up with the words" I love you!"
When I'm feeling lonely/ happy
My thoughts let me play
Writing love Poetry is my hobby
And there's one of an amazing person
in this World who makes me inspired each day.
Pentru că nu mai am nimic.
M-am pierdut în nimic şi infinit.Nu mă mai regăsesc...deci nu mai am nimic...
Dependenţă
Ma simt la capatul puterilor
De a mai tine acest secret.
Nu vezi ca sunt asemei unui cersetor
Ce-ti cerseste iubirea?
Pana acum nu am putut respira
Caci lumea nu-mi putea da
Iubirea ce tu o poti transforma in oxigen.
Si mi-ai dat si mie
Si m-ai facut dependenta.
Dependenta de o iubire oarba
Ce ma tradeaza de fiecare data...
De a mai tine acest secret.
Nu vezi ca sunt asemei unui cersetor
Ce-ti cerseste iubirea?
Pana acum nu am putut respira
Caci lumea nu-mi putea da
Iubirea ce tu o poti transforma in oxigen.
Si mi-ai dat si mie
Si m-ai facut dependenta.
Dependenta de o iubire oarba
Ce ma tradeaza de fiecare data...
I don't know
De ce se vede doar samanta rea din mine si pe cea roditoare nu o vede nimeni?E chiar atat de rau sa ai doi ochi,de toata lumea e ciclop si nu vrea sa vada ,numai ce vrea?Imi vine greu sa ma gandesc de cate ori am intins mainile ca cineva sa ma ridice de jos,dar nimeni nu s-ar indura s-o faca.
"Gata!"Stiu ca am mai spus cuvantul asta de o mie de ori si mi-a devenit comun,dar in prezent incerc sa-l pun in aplicare.
Nu ma mai milogesc pentru o privire,pentru un sprijin...ca,totusi costa...
"Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce-mi ofera viata si perspectiva mortii.Simt ca mor de singuratate,de iubire,de disperare,de ura si de tot ce lumea asta imi poate oferi."(Emil Cioran)
Incredere
Urc in capul scarilor gafaind si ma inholb in jos pe scari.E o intunecime groaznica si nu vad mare lucru.Imi ciulesc putin urchile si aud un alt gafait ce vine tot de pe scari.Lumina era partiala asa ca nu am putut sa disting trasaturile fetei."Ah,...tu erai..."mi-am raspuns in minte deloc surprinsa de ceea ce vedeam.Ma urmarea de cand i-am spus ca nu mai am incredere in nimeni,ca ma simt inutila si josnica...
Atunci m-a intrebat"De ce?"si i-am raspuns ca "Am calarit mult speranta pana am cazut de pe ea si am pierdut-o.O vedeam cum pleaca..."
-De ce ma tot urmaresti?Ti-am spus ca sunt total lipsita de tine...
-Ia uite ce drum am facut de jos pana aici...
Parca nici nu ascultase ce tocmai ii spusesem eu mai inainte si continua intr-o surprindere.Se tot razgaia peste bara de fier de pe scari,iar eu imi muscam buza de jos de nervi.Nu ma pot dezvata de obiceiul asta prost.
Cand interesul ii crescu mai mult,ma intreba care este adancimea de sus pana jos a scarilor.Ce intrebare...
-Sti ca-s varza la mate...i-am raspuns sarcastic.
Parca vroia sa-mi readuca de aminte ca pana acum,mintea mi se tot impartea in trepiede,poligoane si hexagoane numai cand auzeam cuvantul arie sau volum sau x+y=z.
-Atunci schiteaza-mi scarile.
-Nu(si de aici vocea imi scazu)cred ca sunt in stare...
Fara sa-i pese de ce i-am spus,baga mana in buzunar si scoase o hartie galbejita si un creion.Neincrezatoare,le-am luat si incet am inceput sa le schitez forma,umbrele...iar contrastul parca nu iesea din mana mea,insa am continuat sa o fac...Sfarsitul a fost acceptabil,tinand cont ca eu nu sunt multumita niciodata.Imi privi schita si-mi zambi.Inainte sa coboare,imi sopti:
-Sper ca acum sa nu mai fi lipsita de mine...
Era increderea.
Atunci m-a intrebat"De ce?"si i-am raspuns ca "Am calarit mult speranta pana am cazut de pe ea si am pierdut-o.O vedeam cum pleaca..."
-De ce ma tot urmaresti?Ti-am spus ca sunt total lipsita de tine...
-Ia uite ce drum am facut de jos pana aici...
Parca nici nu ascultase ce tocmai ii spusesem eu mai inainte si continua intr-o surprindere.Se tot razgaia peste bara de fier de pe scari,iar eu imi muscam buza de jos de nervi.Nu ma pot dezvata de obiceiul asta prost.
Cand interesul ii crescu mai mult,ma intreba care este adancimea de sus pana jos a scarilor.Ce intrebare...
-Sti ca-s varza la mate...i-am raspuns sarcastic.
Parca vroia sa-mi readuca de aminte ca pana acum,mintea mi se tot impartea in trepiede,poligoane si hexagoane numai cand auzeam cuvantul arie sau volum sau x+y=z.
-Atunci schiteaza-mi scarile.
-Nu(si de aici vocea imi scazu)cred ca sunt in stare...
Fara sa-i pese de ce i-am spus,baga mana in buzunar si scoase o hartie galbejita si un creion.Neincrezatoare,le-am luat si incet am inceput sa le schitez forma,umbrele...iar contrastul parca nu iesea din mana mea,insa am continuat sa o fac...Sfarsitul a fost acceptabil,tinand cont ca eu nu sunt multumita niciodata.Imi privi schita si-mi zambi.Inainte sa coboare,imi sopti:
-Sper ca acum sa nu mai fi lipsita de mine...
Era increderea.
Revolta
Inima mi se pregateste sa revolte.
Dar impotriva cui?
E atat de multa ura
Incat as putea
Sa dau vina pe Dumnezeu.
Incepusem sa cred
Ca un inger bun
Ne-a adus impreuna,
Dar viata mi-a cascat ochii
Ca totul se intampla de la sine.
Incepusem sa cred
In legea atractiei...
O credeam in stare
Sa ne uneasca...
Incepusem sa mai cred
Si chimia...
Chimia aceea dintre noi...
Dar degeaba
Daca nu o prea intelegi...
Asa ca raman la singura
Arta mincinoasa.
Muzica.
Ea promite orice.
Dar impotriva cui?
E atat de multa ura
Incat as putea
Sa dau vina pe Dumnezeu.
Incepusem sa cred
Ca un inger bun
Ne-a adus impreuna,
Dar viata mi-a cascat ochii
Ca totul se intampla de la sine.
Incepusem sa cred
In legea atractiei...
O credeam in stare
Sa ne uneasca...
Incepusem sa mai cred
Si chimia...
Chimia aceea dintre noi...
Dar degeaba
Daca nu o prea intelegi...
Asa ca raman la singura
Arta mincinoasa.
Muzica.
Ea promite orice.
Consecinte
Asociaza-ma cu cine vrei,
Judeca-ma cum doresti,
De astazi nu va mai slujesc.
Nu m-am nascut rob,
M-am nascut om
Si nu m-am nascut orb
Sa nu va vad
Mintea neagra ca un corb.
Am devenit prada precisa
In lumea urbana
De cuvinte pesimiste
Intr-un cerc perplex,
Imi vin multe in minte
Dar asa vin,cum si pleaca
Sa fug si sa nu
Ma mai gasesc.
M-arunc singura
In negrul noptii,
Ma perforez si infund in lacrimi
Pana ma trezesc
In negura diminetii.
Am devenit creatura
Vulgara de noapte
Izgonita din lume
De atatea pacate
Din ganduri si cuvinte desarte.
Rau ma doare inauntrul meu
Si mai bine ma vad
Cu cruce de lemn la capatai,
Iar langa mine clopote sa bata,
Sa dispar si sa fiu uitata.
Judeca-ma cum doresti,
De astazi nu va mai slujesc.
Nu m-am nascut rob,
M-am nascut om
Si nu m-am nascut orb
Sa nu va vad
Mintea neagra ca un corb.
Am devenit prada precisa
In lumea urbana
De cuvinte pesimiste
Intr-un cerc perplex,
Imi vin multe in minte
Dar asa vin,cum si pleaca
Sa fug si sa nu
Ma mai gasesc.
M-arunc singura
In negrul noptii,
Ma perforez si infund in lacrimi
Pana ma trezesc
In negura diminetii.
Am devenit creatura
Vulgara de noapte
Izgonita din lume
De atatea pacate
Din ganduri si cuvinte desarte.
Rau ma doare inauntrul meu
Si mai bine ma vad
Cu cruce de lemn la capatai,
Iar langa mine clopote sa bata,
Sa dispar si sa fiu uitata.
